Despre rugăciune

Arhim. Epifanie Teodoropoulos

Atenţie şi rugăciune

Când rostiţi Rugăciunea lui Iisus, să concentraţi atenţia minţii voastre la fiecare cuvânt.

Lucrul şi rugăciunea

Când lucraţi, se îngăduie şi se impune să vă rugaţi. Dar când vă rugaţi nu trebuie să lucraţi!

Dovada că există diavol

Oricine poate fi concentrat, chiar şi mai multe ceasuri, gândindu-se la o problemă a sa sau la o afacere a sa, fără ca atenţia sa să fie distrasă la nimic altceva.

De asemenea, mai demult, atunci când încă nu existau aparate de numărat, contabilii lucrau opt ore făcând socoteli fără să ridice capul şi fără ca mintea lor să alerge în altă parte, chiar dacă alături de ei lucra un compresor. La fel se întâmplă şi cu preocuparea multor studenţi când îşi fac lecţiile lor.

Însă atunci când începe cineva să se roage, atunci toate preocupările lui personale, familiale şi profesionale îi apar şi-l răspândesc. Aceasta e dovada că există diavol şi că rugăciunea îl arde, de aceea şi luptă împotriva ei.

Niciodată să nu lipsească rugăciunea

– Părinte, l-au întrebat odată doi tineri căsătoriţi, seara când ne întoarcem acasă obosiţi de la serviciu, nu avem poftă de rugăciune.

– Dar cum aveţi poftă de mâncare? Precum nu vă lipsiţi de mâncare, oricât de obosiţi aţi fi, tot aşa, şi încă mai mult, nu trebuie să vă lipsiţi niciodată nici de mâncarea duhovnicească, de legătura cu Dumnezeu.

***

Să nu neglijaţi niciodată rugăciunea. La masă, dimineaţa, la amiază, seara. Şi mai ales nu neglijaţi pentru nici un motiv Pavecerniţa, oricât de ocupaţi şi obosiţi aţi fi. Este o chestiune de jertfire de sine şi mai ales de dragoste. Dacă v-ar telefona o persoană iubită noaptea, foarte târziu, atunci cum, cu toată oboseala, vă aplecaţi asupra telefonului şi câteodată şi vorbiţi una şi două ore, fără să vă necăjiţi, ci, dimpotrivă, vă bucuraţi?

Cerere pentru rugăciune

Când îi spuneai:

– Părinte, în problema cutare lucrurile au ajuns la limită. Sunt la capătul răbdării. Îţi răspundea:

– Rugăciune, fiule, multă rugăciune! Dumnezeu poate fie să-ţi ridice crucea, fie să-ţi dea putere să o duci până la sfârşit. Şi nu uita. Limita pentru oameni este, prin exceenţă, terenul lucrării lui Dumnezeu; este prilejul lui Dumnezeu.

– Socotiţi că uşor lucru este să mă rog în situaţia în care mă aflu acum? i-a obiectat cândva un fiu duhovnicesc.

Răspunsul a fost:

– Roagă-te şi ca să te poţi ruga!

Stăruinţă în rugăciune

– Cum să sporim, Părinte? Mereu rămânem în aceleaşi lucruri.

– Fiule, trebuie multă rugăciune şi vei vedea sporire. Altfel cum? Nu există vreo baghetă magică spre a lovi cu ea şi să ne vină automat sporirea creştinească.

Nu numai jos

Stareţul îndemna pe un oarecare fiu duhovnicesc de-al său care muncea până seara şi nu mergea la privegheri:

– Fiule, priveşte puţin şi în sus. Nu numai jos, nu numai la cele pământeşti. Priveşte puţin şi la sufletul tău.

– Părinte, insistă acela, nu am timp, nu apuc.

Odată s-a îmbolnăvit tânărul acesta şi Stareţul l-a cercetat la spital. Îndată ce l-a văzut întins pe pat, a pus degetul arătător la tâmplă, spunându-i:

– Îţi aduci aminte ce-ţi spuneam?

– Aţi avut dreptate, Părinte, a răspuns acela.

– Acum vezi în sus fără să vrei, a continuat Părintele Epifanie. Iar când te vei face bine să priveşti în sus şi vrând.

Total
5
Shares
Previous Post

De ce mă rog?

Next Post

“Voiau cu tot dina­dinsul ca Bătrânul să tăgăduiască Biserica şi să devină un zelot orb”. DE CATRE CINE SI DE CE A FOST DEFAIMAT si in timpul vietii, si dupa adormire, SFANTUL PAISIE AGHIORITUL?

Related Posts