„Şi binecuvântat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului. Tot pământul se va umple de slava lui. Amin. Amin.” (Psalmul 71, 20-21).
Din inima cea plină de har a prorocului se revarsă cuvinte pline de har. Prorocul grăieşte de Împărat şi de Fiul împăratului, de cel mai neobişnuit Împărat Care S-a arătat vreodată pe pământ. „Numele Lui va dăinui pe vecie” (Psalmul 71: 17), zice prorocul, şi ca şi când aceasta nu ar fi de ajuns, el repetă şi întăreşte cuvântul iară şi iară, numindu-l „Numele slavei Lui, în veac şi în veacul veacului”. Slava lui Hristos este Sfântă Biserica Lui de pe pământ.
Fericită este Sfântă Biserica Lui, rodul nevoinţelor Lui, cununa umilirilor Lui, lucrarea mâinilor Lui şi floarea Sângelui Lui! Fericit este chiar Numele Sfintei Bisericii Lui, el este Nume sfânt şi mântuitor!
Iar cu Biserica Lui, adică cu lucrarea Lui şi cu slava Lui, întreg pământul se umple. Prin cuvintele în veac şi în veacul veacului prorocul a prorocit lucrarea veşnică a lui Hristos, adică Sfântă Biserica Lui. Ea se zideşte în timp, dar se descoperă ca atare în veşnicie. Ea se zideşte până la sfârşitul lumii, dar se arată în întregimea ei desăvârşită doar în veşnicie. O, fraţilor, să ne străduim şi noi ca să ne zidim sufletele întru Biserica lui Hristos, întru acel trup viu şi nemuritor a cărui viaţă nu are sfârşit şi a cărui frumuseţe este nepieritoare. Să ne străduim ca nu cumva să ne aflăm respinşi şi nefolositori ca nişte cărămizi ciobite şi lepădate şi aşa să fim aruncaţi întru întunericul cel mai dinafară şi scrâşnirea dinţilor.
O, Stăpâne Doamne lisuse Hristoase, Cela ce eşti împăratul şi Fiul împăratului, scrie-ne şi pe noi în cartea Vieţii Tale celei veşnice şi pomeneşte-ne şi pe noi când vei veni întru Împărăţia Ta! Căci noi Ţie ne închinăm şi pre Tine Te slăvim în veci. Amin!
Extras din Proloagele de la Ohrida– Sfântul Nicolae Velimirovici, Editura Egumeniţa.
