Mă rog dragostei voastre: străduiţi-vă cât puteţi de mult să mergeţi la Biserică, iar în timpul liber, când nu aveţi nicio ascultare, cercetaţi mai des pe părinţii voştri duhovniceşti ca să vă curăţiţi de păcate prin spovedanie. Să ştiţi, dragilor: cele pe care le veţi descoperi părintelui duhovnicesc nu vor fi scrise de către diavol, iar cele pentru care nu vă veţi pocăi vor fi scrise; de aceea rog dragostea voastră să aibă grijă: oare nu-i mai bine să vă îndreptaţi aici prin pocăinţă, decât dincolo prin chinuri (să nu dea Dumnezeu!)?
De asemenea, mă rog dragostei voastre, străduiţi-vă, după putere, să evitaţi a-l judeca pe aproapele. Se poate întâmpla, din neatenţie, să-i judeci pe mai marii tăi şi stăpânirea, fapt care este un mare păcat. De aceea nici nu vă recomand să mergeţi la adunări. Ar fi mai bine dacă în adunări v-aţi ruga sau aţi vorbi cu folos despre cum să vieţuiţi şi cum să vă mântuiţi sufletul, însă chiar şi aşa, tot e mai bine să stai acasă: ieşind din chilie, nu te vei mai întoarce în ea neschimbat. În mănăstirile cu viaţă de obşte au loc mari căderi sufleteşti în urma unor asemenea adunări, căci apar judecata, grăirea în deşert şi celelalte; iar osândirea este rădăcina mândriei şi mândria este îndepărtare de Dumnezeu căci Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu se împotriveşte celor mândri, iar celor smeriţi le dă har. Rămâneţi cu bine, Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Din îndrumările duhovniceşti ale Starețului Damaschin.
