(…) În multe feluri, cu mare și neprecupețită dragoste dăruiește acea înțelepciune a lui Dumnezeu mântuirea oamenilor. Fiecăruia după capacitatea lui îi împarte Domnul harul dărniciei Sale. Chiar vindecările a găsit cu cale să le facă nu după puterea măreției Sale, ci după măsura credinței în care l-a găsit pe fiecare, sau pe care a împărțit-o El Însuși fiecăruia. Pe cel care a crezut că voia lui Hristos este de ajuns pentru a se curăți de lepră (numai prin voia Sa) l-a vindecat zicându-i: Vreau, fii vindecat. La altul, care-L ruga să vină să-i învie, prin punerea mâinii, fiica decedată, a intrat în casă și i-a împlinit rugăciunea în care acela spera. Altuia, care credea că suprema mântuire constă în puterea cuvântului Său și care i-a zis: Spune numai un cuvânt și se va însănătoși copilul meu, cu cuvântul i-a întărit picioarele slăbite și le-a adus la puterea de mai înainte, zicând: Mergi și facă-se ție precum ai crezut. Altora, care nădăjduiau că se lecuiesc dacă-i ating poala veșmintelor, le-a împărțit din belșug darurile sănătății. Pe unii i-a vindecat de boli la rugămintea lor, iar pe alții fără să fie rugat. Pe unii i-a îndemnat să nădăjduiască, zicând: Vrei să te faci sănătos? Altora le-a dat ajutor de la Sine, fără ca ei să spere. Pe unii, înainte de a le îndeplini dorințele, i-a întrebat ce vor, zicând: Ce vreți să vă fac? Altuia, care nu cunoștea calea de a obține ceea ce dorea, cu bunătate i-a arătat-o, zicând: Dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu. Între unii a răspândit din belșug puterea vindecărilor și despre ei amintește evanghelistul: Și a vindecat pe toți bolnavii lor. Între alții adâncul nemăsurat al binefacerilor lui Hristos s-a găsit atât de acoperit, încât se spune: Și Iisus n-a făcut acolo minuni, din cauza necredinței lor. Dărnicia lui Dumnezeu este pe măsura credinței omenești.”
Sursa: Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, XIII, A treia convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XV, 2-4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 547 via http://ziarullumina.ro.
