Preot Alexandru Lungu
M-am așezat cuminte la un rând cum nu am mai prins niciodată după praznicul Cuvioasei Parascheva. Începea din spatele Sfântului Altar al Catedralei, semn că doar dinspre Altar poți porni corect spre celelalte ale lumii.
Oameni mulți și cuminți. O liniște care era întreruptă doar de un gângurit de prunc sau pas de copil jucându-se prin curtea Mitropoliei. Tineri mulți, nu din aceia îmbrobobodiți, cum sunt mulți tentați să creadă, am văzut și blugi, haine cochete, studenți liberi între două seminarii sau cursuri, câțiva mai tatuați, dar cuminți și atenți la atmosfera creată de sunetul clopotului care anunță cum trece timpul cu folos, fiindcă orice așteptare care te zidește nu este în zadar scursă.
De pe la pervazul vitraliilor ne privesc atenți porumbeii, poate cei mai fideli pelerini ai Cuvioasei Parascheva. Sunt și bătrâni frumoși, atâta răbdare și decență poate doar la vreo seară de opera să fi întâlnit. Pe câte un pelerin îl văd scoțând din geantă cartea de rugăciuni, ori Acatistul Cuvioasei Parascheva. Câțiva îl citesc direct de pe telefonul mobil, dar totul într-o adâncă tăcere care te îmbie la trezvie și nu somn ori căscat akedic.
Totul durează cam 2 ore și așteptarea nu e răsplătită oricum, ci chiar de Cuvioasa, care te primește cu mâinile calde și îți umple instantaneu sinusurile de mireasma Raiului, fiindcă nu cadavre sărutăm noi când ne plecăm spre raclă, nici plastiglas sau veșmânt țesut din aur sau mătase, ci Raiul îl cuprindem în brațe. Fiindcă asta sunt Sfinții pentru noi, uși spre Împărăția Cerurilor.
Nu am simțit nici fanatism acolo și nici posibilitatea ca vreodată un singur participant la acel rând care îți pune la încercare răbdarea, să poate într-un exces de furie să se năpăstuiască vreodată în vreo clădire, detonând bombe sau atentând asupra celui de lângă dânsul nici măcar cu o privire răutăcioasă. Pelerinii care stau în fiecare zi la rând pentru Sfinții lor dragi, nu pot să-ți răspundă altfel decât cu căldură și pace, disponibilitate și spirit civic, iubire și jertfă, întrucât diferența între noi și fanaticii religioși este dată de faptul că întotdeauna creștinul moare pentru celălalt, niciodată invers.
