În situaţia în care sunt oamenii astăzi, fac orice le spune gândul. Unii iau hapuri (medicamente), alţii iau droguri… Alţi trei‑patru pornesc să facă o nouă religie. Cu toate acestea însă se întâmplă puţine rele precum crime, nenorociri etc. Ajută Dumnezeu. A venit unul la Colibă şi m‑a întrebat: „Ai o chitară?”. Ia haşiş, are poftă de vorbă – nu te întreabă dacă şi tu ai poftă – mai vrea şi o chitară!!
Alţii s‑au săturat de viaţă şi vor să se sinucidă sau să facă vreun rău ca să pricinuiască tărăboi. Şi nu numai că le trec acestea prin minte ca nişte gânduri de hulă şi apoi le alungă, ci într‑adevăr s‑au săturat de viaţă şi nu ştiu ce să mai facă. Mi‑a spus unul: „Vreau să scrie ziarele că sunt erou”. Unii se folosesc de unii ca aceştia şi îşi fac treaba lor. Şi totuşi este bine, căci în comparaţie cu starea lor morală puţine se întâmplă.
Binele este că nu ne părăseşte Dumnezeu. Bunul Dumnezeu păzeşte cu amândouă mâinile Sale lumea contemporană; mai demult o ocrotea numai cu una. Astăzi însă, în mijlocul atâtor primejdii în care trăieşte omul, Dumnezeu îl păzeşte precum mama pe pruncul ei atunci când începe să păşească. Astăzi mai mult decât odinioară ne ajută Hristos, Maica Domnului, Sfinţii, dar noi nu înţelegem. Unde ar fi fost lumea dacă ei n‑ar fi ajutat!… Cea mai mare parte a oamenilor ia medicamente şi sunt într‑o stare…Unul este beat, altul deznădăjduit, altul ameţit, iar altul nedormit de dureri. Şi îi vezi pe toţi aceştia cum conduc maşini, motociclete, fac munci periculoase, mânuiesc utilaje primejdioase. Dar oare toţi aceştia sunt în stare să conducă? Lumea de mult ar fi putut fi distrusă de unii ca aceştia. Cum ne păzeşte Dumnezeu şi noi nu pricepem!
Odinioară, mi‑aduc aminte, părinţii noştri mergeau la ţarini şi de multe ori ne lăsau la vecina, ca împreună cu copiii ei să aibă grijă şi de noi. Dar atunci copiii erau echilibraţi. Doar o privire ne arunca vecina şi îşi făcea treburile ei, iar noi ne jucam liniştiţi. Tot astfel şi Hristos, Maica Domnului, Sfinţii, mai demult, doar cu o privire supravegheau lumea. Astăzi şi Hristos şi Maica Domnului şi Sfinţii pe unul îl ţin de aici, pe altul de dincolo, pentru că oamenii nu sunt echilibraţi. Acum este o situaţie… Doamne fereşte! Ca o mamă ce are doi‑trei copii problematici: unul puţin gură‑cască, altul puţin încrucişat, iar celălalt puţin anapoda, şi încă doi‑trei ai vecinei de care să aibă grijă ca unul să nu se caţăre la înălţime şi să se primejduiască să cadă, altul să nu ia cuţitul să‑şi taie gâtul, celălalt să nu meargă să facă rău altuia, şi din pricina aceasta să fie mereu atentă şi să‑i supravegheze, iar aceia să nu priceapă neliniştea ei. Tot astfel şi lumea nu pricepe ajutorul lui Dumnezeu. Cu atâtea mijloace primejdioase ce există azi, lumea s‑ar fi nenorocit de n‑ar fi ajutat Dumnezeu. Dar avem de Tată pe Dumnezeu, mamă pe Maica Domnului şi fraţi pe Sfinţi şi Îngeri care ne păzesc.
Cât de mult urăşte diavolul neamul omenesc, pe care vrea să‑l facă să dispară! Iar noi uităm cu cine ne luptăm. Dacă aţi şti de câte ori diavolul a înfăşurat pământul cu coada sa ca să‑l distrugă! Însă nu‑l lasă Dumnezeu, ci îi strică planurile. Răul pe care merge să‑l facă aghiuţă, Dumnezeu îl pune în valoare şi din el scoate un mare bine. Diavolul ară acum, dar Hristos este Cel ce va secera la urmă.
Şi întotdeauna vedem că Bunul Dumnezeu nu îngăduie ca marile încercări să ţină mai mult de trei generaţii, ca să rămână aluat. Înainte de robia babilonică[1], israilitenii au aruncat într‑un puţ foc de la ultima jertfă pe care au făcut‑o, pentru ca după aceea să afle acelaşi foc şi să‑şi înceapă iarăşi jertfele lor. Şi într‑adevăr, după şaptezeci de ani când s‑au întors, au aflat focul acela şi au început jertfele. În orice perioadă grea nu toţi sunt atraşi de rău, ci Dumnezeu păstrează aluat pentru generaţiile următoare. Comuniştii au lucrat şaptezeci şi cinci de ani şi au stăpânit toţi atâţia; iarăşi trei generaţii. Sioniştii câţi ani au de când lucrează, dar nici şapte ani nu vor stăpâni.
[1] II Mac. 1, 19‑22.
Extras din Cu durere și dragoste pentru omul contemporan – Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos.
