Dumnezeu vine dacă-L chemi. La o cafea.

Preot Ioan Istrati

E o cafenea în Constanța unde fac o cafea uriașă și foarte aromată, arabica. Mă duc acolo între ore și mai iau o măgăoaie aburindă.

Odată, stăteam la coadă. Tipul de acolo e foarte haios, face glume, panaramă, zâmbește mereu, îți recomandă tot felul de chestii. Acuma omul era devastat. Fața era contorsionată. Îi tremurau buzele. Se mișca haotic. M-a servit cu cafea.

Am îndrăznit să îl întreb:

– Totul e bine?

Omul a strâns din ochi și zece lacrimi i-au căzut pe obraz. A zis:

– Tatăl meu a avut un accident grav de mașină. E la 100 de kilometri și nu am cum închide. Dacă puteți ceva, ajutați-mă.

L-am îmbărbătat:

– Hai să ne rugăm. “Tatăl nostru” mereu și o să fie bine.

Omul a șoptit:

– E în comă, e intubat, nu cred.

Da’ eu, cu voce tare:

– Ba să credeți, că altfel moare. Credința îl ține în viață. Omul se cutremură.

Scriu și pe Facebook rugându-mi prietenii să se roage pentru tatăl lui. Beau cafeaua aia cu nodu-n gât. Omul zicea Tatăl nostru. Și eu. Îl îmbrățișez și plec. Peste zece minute, omul mă sună.

– Părintele meu, m-au sunat de la salvare. Tata și-a revenit. A deschis ochii. A zis că a simțit cum cădea într-un întuneric adânc. Și deodată a simțit așa ca o mână care l-a tras cu putere, să-i disloce mâna din umăr, și l-a scos din fântâna aia neagră.

I-am zis:

– Era mâna lui Hristos pe care sute de oameni L-am chemat în rugăciune.

Slavă lui Dumnezeu!

Total
49
Shares
Previous Post

Minune a Cuviosului Gheorghie (Karslidis) Noul Mărturisitor din Drama, petrecută cu un cipriot din Limassol

Next Post

5 noiembrie – Ziua Moșilor de toamnă: Ce simbolizează colacii împărțiți la parastase?

Related Posts