Odată, un împărat i-a zis unui creștin:
– Dumnezeul vostru este un hoț: l-a adormit pe Adam și i-a furat o coastă.
Creștinul a rămas descumpănit: cum să-i răspundă împăratului în așa fel încât să nu-și piardă capul? S-a amestecat însă fata lui:
– Tată, dă-mi voie să răspund în locul tău.
Și, întorcându-se către împărat, a grăit:
– Înălțate împărate, cer judecată dreaptă: noaptea trecută s-au furișat hoții la noi în casă; ne-au răpit un potir din argint și ne-au lăsat în schimb unul din aur curat.
Împăratul începu a râde:
– Ehe, unde nu ne-ar trimite zeii hoți din aceștia în fiecare zi!
La care fata:
– Și atunci, rău a fost pentru Adam că în loc de coastă a căpătat femeia?
Extrasă din De ce nu sunt înger. Povești de trecut timpul cu folos – traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas – București, Editura Sophia, 2018.
