Sfârșitul lunii noiembrie este și un prilej de sărbătoare pentru mulți dintre cei pe care-i cunoaștem și care ne sunt aproape. Mii de români îşi aniversează onomastica pe 25 noiembrie, de sărbătoarea Sfintei Ecaterina, Mucenița care și-a dat viața pentru că a mărturisit credința curată și fără îndoială întru Hristos, în timpul împăratului Maximin tracul. De aceea, am considerat că este potrivit să aducem în atenția dumneavoastră câteva considerații de ordin istoric și etimologic, legate de originea și semnificația numelui „Ecaterina”.
Mai întâi, se cuvine să facem o scurtă radiografie a vieții Sfintei Ecaterina. Născută pe vremea împăratului Maximin, ea a fost fiica guvernatorului Alexandriei. Refuzând să fie dată de soție unor bărbați fascinați de frumusețea și înțelepciunea sa, Sfânta a fost îndemnată de mama sa să meargă la un duhovnic care i-a spus că va cunoaște un bărbat precum nimeni altul. Era vorba despre Mântuitorul, Care i S-a și arătat în vis, dar care nu a privit-o, până când nu a primit Taina Sfântului Botez. Cu ocazia unei sărbători păgâne, Sfânta Ecaterina și-a mărturisit credința și i-a convertit la creștinism pe unii dintre cei mai învățați dascăli care asistaseră la cuvântul ei mărturisitor și care, în urma poruncii împăratului, au fost condamnați la moarte martirică, prin ardere. La rândul ei, Sfânta Ecaterina a fost mai întâi închisă și apoi aspru torturată. Pe când călăii se pregăteau să o tragă pe roată, un Înger le-a împrăștiat acestora instrumentele, stricându-le planul. În cele din urmă, călăul i-a tăiat capul cu sabia, Sfânta dându-și sufletul în mâinile Mirelui Său Ceresc, în anul 305, în Alexandria.
Din punct de vedere etimoligic, în ceea ce privește proveniența numelui „Ecaterina”, părerile filologilor sunt împărțite. Astfel, unii sunt de părere că el s-ar trage din termenul „hekaterine”, care provine de la cuvântul „hekateros”, tradus prin „amândoi” sau „amândouă”. Alți cercetători în domeniul lingvistic spun că el este înrudit fie cu un supranume al lui Apolo, Hekatos (utilizat de însuși Homer în Iliada și tradus prin „hekatebólos”, adică cel „care lovește de la distanță”), fie cu numele unei zeiţe care locuia în adâncul pământului, Hekáte (care face vrăji şi descântece la răspântii). Există, în cele din urmă, o părere conform căreia numele ar proveni de la adjectivul grecesc „Katharos”, care se traduce prin „pur” sau „curat”.
În cadrul Bisericii noastre, acceptăm ca fiind validă această părere, ținând cont de două argumente principale. În primul rând, documentele atestă faptul că termenul a fost integrat în onomasticonul creştin în urma martiriului unei fecioare din zona Alexandriei, decapitată în jurul anul 307 – evident este vorba despre Sfânta Mare Muceniță Ecaterina. Numele ei apare în izvoarele greceşti sub forma „Aikaterine”, deoarece în acea vreme diftongul „ai” fusese redus la forma simplă „e”. Însăși traducerea termenului „katharos” (pur, curat) ne trimite cu gândul la curăția și fecioria Sfintei Ecaterina. Apoi, cel de-al doilea argument este acela că, mai ales în vestul Europei, în grafia actuală, numele „Ecaterina” se scrie de cele mai multe ori cu „th” (Ecatherina, Ecatherine, Catherine etc), semn al apartenenței numelui la grecescul „katharos”.
Așa cum observăm și în volumul „Mica enciclopedie onomastică”, în țara noastră, cea dintâi atestare documentară a numelui „Ecaterina” datează din anul 1495, fiind utilizat sub forma „Catalină”, acesta fiind numele soției lui Radu cel Mare, Domn al Țării Românești între anii 1495-1508. Forme mai vechi ale numelui, folosite și astăzi în mai multe zone din țara noastră sunt Caterina, Catrina, Catina, Catinca, Tinca, Tincuța, Cati, Catița, Catiușa, Lina, Catarina sau Kitty, ultimele două forme fiind intrate în uz pe filieră occidentală. De asemenea, importante de amintit sunt și numele Cătălin și Cătălina, provenite tot de la numele Sfintei Ecaterina și utilizate atât sub influență religioasă, cât și prin intermediul arhicunoscutei opere eminesciene „Luceafărul”.
De departe, cea mai cunoscută personalitate din perioada modernă a României care a purtat numele Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina este Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu) cunoscută și sub supranumele de „eroina de la Jiu”. Provenind dintr-o familie modestă din Oltenia, Ecaterina a plecat la București pentru a deveni învățătoare, însă, când România a intrat în Primul Război Mondial, a activat ca asistentă medicală pe frontul aflat aproape de localitatea natală. Dorind să îi răzbune pe toți cei patru frați ai săi care muriseră în lupte, a participat la bătălia de la Mărășești și a murit la sfârșitul acesteia, luptând în fruntea unui pluton de infanterie al Armatei Române.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
Puteți citi și:
Cântare de laudă la Sfânta Mare Muceniţă Ecaterina
Sfânta Ecaterina, principesa lui Hristos
Inelul Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina
Troparul Sfintei Mare Mucenițe Ecaterina
Rugăciune către Sfânta Mare Muceniță Ecaterina pentru înțelepciune și naștere ușoară
O alegere din iubire i-a transformat viața Sfintei Ecaterina
Convertirea celor cincizeci de ritori de către Sfânta Mare Muceniță Ecaterina
