„În vremea aceea stăteau Ioan, împreună cu doi dintre Ucenicii lui, și, privind pe Iisus, Care trecea, a zis: Iată Mielul lui Dumnezeu! Și cei doi Ucenici l-au auzit când a spus aceasta și au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se și văzându-i că merg după El, le-a zis: Ce căutați? Iar ei I-au zis: Rabbi (care se tâlcuiește: Învățătorule), unde locuiești? El le-a zis: Veniți și veți vedea. Au mers deci și au văzut unde locuia; și au rămas la El în ziua aceea. Era ca la ceasul al zecelea. Unul dintre cei doi, care auziseră de la Ioan și veniseră după Iisus, era Andrei, fratele lui Simon-Petru. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său, și i-a zis: Am găsit pe Mesia, care se tâlcuiește: Hristos. Și l-a adus la Iisus, Care, privind la el, i-a zis: Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu te vei numi Chefa, ce se tâlcuiește: Petru. Iar a doua zi voia să plece în Galileea și a găsit pe Filip. Și i-a zis Iisus: Urmează-Mi. Iar Filip era din Betsaida, din cetatea lui Andrei și a lui Petru. Filip a găsit pe Natanael și i-a zis: Am aflat pe Acela despre Care au scris Moise în Lege și prorocii, pe Iisus, Fiul lui Iosif din Nazaret. Și i-a zis Natanael: Din Nazaret poate fi ceva bun? Filip i-a zis: Vino și vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către El și a zis despre el: Iată cu adevărat israelit în care nu este vicleșug. Natanael I-a zis: De unde mă cunoști? A răspuns Iisus și i-a zis: Mai înainte de a te chema Filip, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael: Rabbi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Tu ești Împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus și i-a zis: Pentru că ți-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Și i-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă, de acum veți vedea cerul deschizându-se și pe Îngerii lui Dumnezeu suindu-se și coborându-se peste Fiul Omului.”
Domnul Hristos ne cheamă la mântuire
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Partea a II-a, A treia convorbire cu părintele Cheremon, Cap. XV, 1-2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, pp. 545-547
„Necercetate sunt judecățile lui Dumnezeu și nepătrunse căile Lui (Romani 11:33), prin care atrage neamul omenesc la mântuire. Aceasta o putem dovedi cu exemple din chemările evanghelice. Căci a ales pe Andrei și pe Petru și pe ceilalți Apostoli fără ca aceștia să se fi gândit la leacul mântuirii lor printr-o alegere a harului. Pe Zaheu, care dorea cu credință să vadă fața Domnului și care, pentru aceasta, fiind mic de statură s-a urcat într-un sicomor, nu numai că l-a primit, dar chiar l-a cinstit cu binecuvântarea de a locui la el. Pe Pavel l-a atras, cu toate că acesta nu voia și se împotrivea. Pe un altul în așa măsură l-a câștigat alături de El, încât nu i-a îngăduit scurtul răgaz trebuincios pentru a-și înmormânta tatăl. (…) Astfel, în multe feluri, cu mare și neprecupețită dragoste dăruiește acea înțelepciune a lui Dumnezeu mântuirea oamenilor. Fiecăruia după capacitatea lui îi împarte Domnul harul dărniciei Sale.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
