Tatăl Se descoperă prin Fiul
„Zis-a Domnul către Ucenicii Săi: Să nu se tulbure inima voastră; credeți în Dumnezeu, credeți și în Mine. În casa Tatălui Meu multe locașuri sunt. Iar de nu, v-aș fi spus. Mă duc să vă pregătesc loc. Și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti loc, iarăși voi veni și vă voi lua la Mine, ca să fiți și voi unde sunt Eu. Iar unde Mă duc Eu, voi știți; și știți și calea. Toma I-a zis: Doamne, nu știm unde Te duci; și cum putem ști calea? Iisus i-a răspuns: Eu sunt Calea, Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine. Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine, și pe Tatăl Meu L-ați fi cunoscut; dar de acum Îl cunoașteți pe El și L-ați și văzut. Filip I-a zis: Doamne, arată-ne nouă pe Tatăl și ne este de ajuns. Iisus i-a zis: De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu: Arată-ne nouă pe Tatăl? Nu crezi tu că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le vorbesc de la Mine, ci Tatăl – Care rămâne întru Mine – El Însuși face aceste lucrări. Credeți Mie că Eu sunt întru Tatăl și Tatăl este întru Mine.”
Slava Fiului și slava Tatălui
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Doua, Cap. III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 196
„Iar Fiu numesc pe Cel ce este din ființa Lui, și nu doar cinstit cu simplul nume de Fiu. Îl știu că este chipul întocmai a ceea ce Îi este propriu Tatălui, încât Fiul e văzut în mod desăvârșit în Tatăl, iar Tatăl înfățișează în El pe Cel ce strălucește în mod negrăit din Sine. Tatăl are în Sine pe Fiul, dar este și El în Fiul, datorită identității ființei.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Despre Sfânta Treime, cuv. VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 40, p. 247
„(…) Se cugetă că e Dumnezeu și Domn al slavei. Căci așa a fost numit de către dumnezeieștile Scripturi. (Iacov 2, 1)
(…) Ermia: Dar care este slava Fiului față de cea a Tatălui?
Sfântul Chiril: Nu este superioară, prietene, dar nici inferioară, ci aceeași. Mai bine zis, precum sunt înțelepciunea și puterea Tatălui, așa este și slava, fiind în chip negrăit strălucirea ființei Celui ce L-a născut și arătând prin Sine firea din care S-a născut. E așa cum raza soarelui și strălucirea luminii ce se răspândește din ființa celui ce le emite sunt ca acela din care vin, cugetat de asemenea extremă și calitate identică cu el.”
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovnicești, Despre Întruparea Domnului, Cartea a VI-a, Cap. XIX, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 850
„(…) Iisus Hristos – ieri și azi și în veci – este același (Evrei 13, 8). În cuvântul ieri a arătat tot timpul trecut, în care, înainte de început, S-a născut din Tatăl. Iar în cuvântul astăzi sunt arătate spațiile acestei vremi, în care din nou S-a născut din Fecioară, a pătimit și a înviat. Iar «în veci» arată toată nemărginirea veșniciei ce va să vie.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
