Evanghelia zilei (Ioan 17, 18–26)

Rugăciunea lui Iisus

„În vremea aceea Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: Părinte, precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.”


Ca toți să fie una…

Sfântul Ciprian, Despre unitatea Bisericii ecumenice, V-VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, pp. 438-439

„Biserica este una singură, care se extinde prin dezvoltarea sa, îmbrățișând mulțimea credincio­șilor. La fel razele sunt multe, dar puterea-i una, fundată cu ajutorul rădăcinii. Dintr-un singur izvor curg multe râuri, deși ele sunt numeroase, dar unitatea de obârșie i se păstrează. Smulge o rază din corpul soarelui: nu vei putea, căci lumina lui este unitară. Rupe o ramură dintr-un arbore, ruptă nu-și va putea menține viața. Desparte un râu de izvorul lui: des­părțit va seca. Tot așa și Biserica Domnului, împrăștiindu-și lumina, îmbrăți­șează cu razele sale tot pământul; totuși nu este lumina care se întinde peste tot și unitatea ei individuală rămâne neștirbită. Ca ramurile unui arbore, razele ei de lumină se întind peste tot pământul, ca dintr-un izvor, învă­țăturile ei se răspândesc până departe, dar unul îi este capătul și izvorul, ca unică mamă ai cărei fii duhov­nicești se înmulțesc necontenit. De ea suntem născuți, cu laptele ei ne hrănim, din sufletul ei este sufletul nostru. Ea ne păstrează lui Dumnezeu, ea rezervă Împărăția Domnului pentru fiii ei. Cine se desparte de Biserică și se unește cu alta își calcă promisiunile față de Biserică, și cine pără­sește Biserica lui Hristos nu va avea răsplată de la Hristos, căci devine un străin, un profan, un dușman. Cine nu are ca mamă Biserica nu poate avea pe Dumnezeu ca tată. Numai dacă a fost cineva în afara corabiei lui Noe și totuși a scăpat, poate că scapă și cel ce e în afara Bisericii. Ne îndeamnă Domnul și zice: Cine nu e cu Mine e împotriva Mea și cine nu culege cu Mine risipește (Matei 12, 30). Cine calcă pacea și unirea cu Hristos este împotriva lui Hristos. Căci zice Domnul: Eu și Tatăl una suntem (Ioan 10, 30).”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Apostolul zilei (Fapte 27, 1-44; 28, 1)

Next Post

Sfântul Ioan salvează Suceava de năvălirea cazacilor

Related Posts
Total
0
Share