Evanghelia zilei (Ioan 17, 18-26)

Rugăciunea lui Iisus

„În vremea aceea Iisus, ridicându-Și ochii către cer, a zis: Părinte, precum M-ai trimis pe Mine în lume, și Eu i-am trimis pe ei în lume. Pentru ei Eu Mă sfințesc pe Mine Însumi, ca și ei să fie sfințiți întru adevăr. Dar nu numai pentru aceștia Mă rog, ci și pentru cei care vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toți să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine și Eu întru Tine, așa și aceștia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Și slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem: Eu întru ei și Tu întru Mine, ca ei să fie desăvârșiți întru unime, și să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe Mine. Părinte, voiesc ca unde sunt Eu să fie împreună cu Mine și aceia pe care Mi i-ai dat, ca să vadă slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentru că Tu M-ai iubit pe Mine mai înainte de întemeierea lumii. Părinte drepte, lumea pe Tine nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut și aceștia au cunoscut că Tu M-ai trimis. Și le-am făcut cunoscut numele Tău și-l voi face cunoscut, ca iubirea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei și Eu să fiu în ei.”


Comuniunea

Sfântul Vasilie cel Mare, Epistole, epistola 97, în Părinți și Scriitori Bisericești (2010), vol. 3, p. 181

„De altfel, chiar din clipa în care ne-a zidit cu trup, Domnul ne-a arătat cât este de necesară oamenilor comuniunea. Când mă gândesc că un mădular nu-i în stare să se ajutoreze câtă vreme e despărțit de celălalt, atunci cum să cred că în treburile vieții eu mă voi mulțumi numai cu serviciile prestate de mine însumi? Niciun picior nu poate umbla singur dacă nu se sprijină pe celălalt; niciun ochi nu poate vedea limpede dacă nu stă în legătură cu celălalt, dacă nu se fixează împreună cu celălalt asupra obiectelor văzute. Auzul e și el mai clar când percepe vocea cu amândouă timpanele urechilor, iar pipăitul e mai sigur și el când se face cu degetele unite. În general, nimic din câte vedem împlinindu-se atât în lumea firii, cât și în a celor făcute cu voie liberă nu se realizează fără participarea celorlalte. Chiar și rugăciunea, atunci când nu are mai mulți părtași, e cu mult mai slabă decât cea săvârșită împreună cu alții, căci și Domnul ne-a făgăduit că va fi de față în mijlocul a doi sau trei credincioși, acolo unde aceștia cheamă numele Lui în același gând (Matei 18, 20). Însăși iconomia mântuirii a luat-o asupra Sa Domnul, ca să împace prin sângele crucii Lui pe cele pământești cu cele cerești (Coloseni 1, 20). Pentru toate acestea, să dorim ca în zilele câte vom mai fi în viață să fim pe pace și să cerem ca și la sfârșit, când vom închide ochii, lucrul să se săvârșească tot în pace. Pentru această pace m-am hotărât să nu cruț nicio oboseală, să nu spun sau să fac ceva nevrednic, să nu mă sperii de lungimea călătoriilor, să nu mă dau înapoi de la nicio oboseală, numai pentru ca să mă învrednicesc și eu să am răsplata făcătorului de pace (Matei 5, 9).”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
29
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – iunie, ziua 17

Next Post

„Şi păcatul meu înaintea mea este pururea”

Related Posts