Evanghelia zilei (Ioan 4, 46-54)

A doua minune din Galileea

„În vremea aceea Iisus a mers în Cana Galileei, unde prefăcuse apa în vin. Și era un slujitor regesc al cărui fiu era bolnav în Capernaum. Acesta, auzind că Iisus a venit din Iudeea în Galileea, s-a dus la El și Îl ruga să Se coboare și să vindece pe fiul lui, căci era gata să moară. Deci Iisus i-a zis: Dacă nu veți vedea semne și minuni, nu veți crede. Slujitorul regesc a zis către El: Doamne, coboară-Te înainte de a muri copilul meu. Iisus i-a zis: Mergi, fiul tău trăiește! Și omul a crezut în cuvântul pe care i l-a spus Iisus și a plecat. Dar, pe când el cobora, slujitorii l-au întâmpinat, spunându-i că fiul lui trăiește; și cerea să afle de la ei ceasul în care i-a fost mai bine. Deci, i-au spus că ieri, în ceasul al șaptelea, l-au lăsat frigurile. Așadar, tatăl a cunoscut că acela a fost ceasul în care Iisus i-a zis: Fiul tău trăiește. Și au crezut el și toată casa lui. Aceasta este a doua minune pe care a făcut-o Iisus, venind din Iudeea în Galileea.”


Să nu așteptăm minuni…

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 35, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, p. 332

„(…) Iar omul, lăsând la o parte frica, a început să se plece spre credință și, voind să arate că datorită drumului pe care l-a făcut el s-a petrecut aceasta, își dădea silința ca să nu se creadă că în zadar s-a străduit. De aceea a voit să afle toate în amănunt. Și a crezut el și toată casa lui. Într-adevăr, mărturia era de netăgăduit.

(…) Deci ce avem de învățat de aici? Să nu așteptăm minuni, nici să căutăm dovezi ale puterii lui Dumnezeu. Văd și acum mulți care au devenit mai evlavioși atunci când, având copilul suferind sau soția bolnavă, s-au bucurat de oarecare alinare. Trebuie totuși ca și în situația în care nu dobândesc (cele ce cer) să continue în același fel a-I mulțumi și a-L slăvi. Acesta este semnul slugilor deschise către ascultare, al celor statornici care Îl iubesc pe Stăpânul așa cum se cuvine: a alerga la El nu numai când sunt ușurați, ci și atunci când sunt chinuiți. Și acestea sunt lucrări care arată purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Căci pe cel pe care îl iubește Domnul îl ceartă și îi biciuiește pe toți fiii pe care îi primește (Evrei 12, 6). Cel care Îl slujește doar când are parte de bine nu arată semne de dragoste, nici nu-L iubește cu adevărat pe Hristos. Și de ce să vorbesc de sănătate, de belșug de bani, de sărăcie sau de boală? Chiar și de gheenă dacă ai auzi sau de alt lucru cumplit, nici așa nu trebuie să renunți la a-L lăuda pe Dumnezeu, ci să suferi și să înduri toate pentru dragostea față de El. Acesta este semnul slugilor binevoitoare și al sufletului neclintit. Cel care se află în această stare și pe cele prezente le va îndura cu ușurință și bunătățile viitoare le va dobândi și se va bucura de multă îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu. Fie ca noi toți să dobândim aceasta, cu Harul și cu iubirea de oameni ale Domnului nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în vecii vecilor. Amin.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
131
Shares
Previous Post

Troparul Cuviosului Arsenie cel Mare

Next Post

Duhovnicul rânduieşte cât de des se împărtăşeşte credinciosul

Related Posts