Evanghelia zilei (Ioan 7, 14-30)

Iisus vorbește poporului în templu

„La înjumătățirea praznicului, Iisus S-a suit în templu și învăța. Și iudeii se mirau, zicând: Cum știe Acesta carte, fără să fi învățat? Deci, le-a răspuns Iisus și a zis: Învățătura Mea nu este a Mea, ci a Celui Care M-a trimis. Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaște despre învățătura aceasta dacă este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine Însumi. Cel care vorbește de la sine își caută slava sa, dar cel care caută slava celui ce l-a trimis pe el, acela este adevărat și nedreptate nu este în el. Oare nu Moise v-a dat Legea? Și nimeni dintre voi nu ține Legea. De ce căutați să Mă ucideți? Și mulțimea a răspuns: Ai demon. Cine caută să Te ucidă? Iisus a răspuns și le-a zis: Un lucru am făcut și toți vă mirați. De aceea Moise v-a dat tăierea-împrejur, nu că este de la Moise, ci de la părinți, și sâmbăta tăiați împrejur pe om. Dacă omul primește tăierea-împrejur sâmbăta, ca să nu se strice Legea lui Moise, vă mâniați pe Mine că am făcut sâmbăta un om întreg sănătos? Nu judecați după înfățișare, ci judecați judecată dreaptă. Deci, ziceau unii dintre ierusalimiteni: Nu este, oare, Acesta Cel pe care-L caută să-L ucidă? Și iată că vorbește pe față și ei nu-I zic nimic. Nu cumva căpeteniile au cunoscut cu adevărat că Acesta e Hristos? Dar pe Acesta Îl știm de unde este. Însă Hristos, când va veni, nimeni nu știe de unde este. Deci a strigat Iisus în templu, învățând și zicând: Și pe Mine Mă știți și cunoașteți de unde sunt; și Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel ce M-a trimis pe Mine și pe Care voi nu-L știți. Eu Îl știu pe El, căci de la El sunt și El M-a trimis pe Mine. Deci, căutau să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că nu venise încă ceasul Lui.”


Cum și ce alegem?

Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a XII-a, X, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, p. 213

„(…) După Solomon gândurile drepților sunt judecăți (Proverbe 12, 5), trebuie să ne străduim ca în forul intim al gândurilor noastre să nu ne schimbăm judecățile cu privire la lucruri, ci să avem mintea asemenea unei balanțe, cântărind fără părtinire fiecare dintre cele ce trebuie făcute. Când ai de judecat virtutea față de viciul opus ei, dă biruință legii lui Dumnezeu împotriva păcatului. Vin în fața judecății tale lăcomia și dreptatea? Dă-ți sentința împotriva dorinței răpirii bunurilor străine, și virtuții, votul tău! Sunt în ceartă ocara și îndelunga-răbdare? Condamnă ocara și preferă îndelunga-răbdare! Dușmă­nia și dragostea? Fă de rușine dușmănia și arunc-o cât mai departe, dar laudă dragostea și însușeș­te-ți-o! (…) Dacă în orice faptă a ta vei face să biruiască în tine faptele cu adevărat bune, vei fi fericit în ziua aceea când va judeca Domnul cele ascunse ale oamenilor, când gân­durile se învinovățesc și se dez­vi­novățesc (Romani 2, 16, 15); atunci nu vei pleca osândit pentru înclinarea ta spre rele, ci vei fi cinstit cu cununile drep­tății, cu care, în tot cursul vieții tale, ai încununat virtutea.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
26
Shares
Previous Post

Cum putem ţine paza minţii, mai ales în oraş?

Next Post

Recunoaşterea greşelii noastre

Related Posts