Evanghelia zilei (Luca 10, 19-21)

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Iată, v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii și peste toată puterea vrăjmașului, și nimic nu vă va vătăma. Dar nu vă bucurați de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucurați că numele voastre sunt scrise în ceruri. În acel ceas, Iisus S-a bucurat în Duhul Sfânt și a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului și al pământului, că ai ascuns acestea de cei înțelepți și de cei pricepuți și le-ai descoperit pruncilor. Da, Părinte, căci așa a fost bunăvoința înaintea Ta.


Exemplul pruncilor

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia LVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, pp. 675-676

„Copilul este străin de invidie, de slava deșartă, de dragostea de întâietate și are cea mai mare virtute, nevinovăția, curăția, smerenia. Nu e nevoie numai de bărbăție și de pricepere, ci și de această virtute, de smerenie și de nevinovăție. De-am avea cele mai mari virtuți, dacă ne lipsesc virtuțile acestea, mântuirea noastră șchioapătă. Un copil, dacă e certat și lovit, nu se supără, nici nu prinde pică; iar dacă e prețuit și slăvit, nu se îngâmfă. (…) După părerea mea, Hristos a pus în mijloc un copil, un copil foarte mic, lipsit de toate patimile cele rele. Un astfel de copil nu-i mândru, nu umblă după slavă, nu-i invidios, nu-i certăreț; este lipsit de toate patimile de acest fel și are multe virtuți: nevinovăția, smerenia; nu-l interesează câștigurile bănești, nu-i lăudăros. Este stăpânul unei îndoite filozofii: are aceste virtuți și nu se laudă cu ele.

De aceea Domnul l-a dat ca pildă și l-a așezat în mijloc. Dar nu Și-a oprit cuvântul Său la atâta, ci duce mai departe sfatul acesta, zicând: Cine va primi pe un copil ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primește (Matei 18, 3). Nu veți primi, le spune Hristos, numai mare răsplată dacă veți fi ca niște copii, ci și dacă veți cinsti, pentru Mine, pe alții care se aseamănă cu copiii; vă dau ca răsplată Împărăția cerurilor pentru cinstea dată acestora. Dar, mai bine spus, le dă o răsplată cu mult mai mare, că Hristos spune: Pe Mine Mă primește. Atât de tare îmi este de dragă smerenia și nevinovăția! Hristos numește aici copil pe oamenii curați la inimă și smeriți, pe cei neluați în seamă și disprețuiți de mulțime.”

Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a LXXIII-a, 4, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 53, p. 295

„Să întrebăm copilăria, să vedem dacă se găsește în ea nelegiuire, lăcomie, ambiție, vicleșug, sălbăticie, semeție. Nu cunoaște nimic al său, nu pretinde pentru sine nicio mărire, nu știe dacă este mai presus de altcineva, nu înșală, nu vrea și nici nu poate să se răzbune. Cu suflet curat și simplu nu poate să înțeleagă ce este semeția.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
84
Shares
Previous Post

Ce să fac, maică, să-L cunosc pe Dumnezeu?

Next Post

De ce este nevoie de Biserică?

Related Posts