Evanghelia zilei (Luca 11, 1-10)

Rugăciunea Domnească

„În vremea aceea, fiind Iisus într-un loc și rugându-Se, când a încetat, unul dintre ucenicii Lui I-a zis: Doamne, învață-ne să ne rugăm, cum i-a învățat și Ioan pe ucenicii lui. Și le-a zis: Când vă rugați, ziceți: Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vie Împărăția Ta. Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă în fiecare zi. Și ne iartă nouă păcatele noastre, căci și noi înșine iertăm tuturor celor ce ne greșesc nouă. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel viclean. Și a zis către ei: Cine dintre voi, având un prieten, de se va duce la el în miez de noapte și-i va zice: Prietene, împrumută-mi trei pâini, că a venit din cale un prieten la mine și n-am ce să-i pun înainte, iar acela, răspunzând dinăuntru, să-i zică: Nu mă pune la osteneală. Acum ușa e încuiată și copiii mei sunt în pat cu mine. Nu pot să mă scol să-ți dau. Zic vouă: Chiar dacă, sculându-se, nu i-ar da pentru că-i este prieten, dar, pentru îndrăzneala lui, sculându-se, îi va da cât îi trebuie. Și Eu zic vouă: Cereți și vi se va da; căutați și veți afla; bateți și vi se va deschide. Că oricine cere ia; și cel care caută găsește; și celui care bate i se va deschide.”


Dumnezeu Tatăl

Sfântul Ciprian, Despre rugăciunea domnească, X, în Părinți și Scriitori Bisericești (1981), vol. 3, p. 469

„Cât este de mare îngăduința Domnului, cât de mare prisosul prețuirii și bunătății Lui față de noi, încât a voit să spunem rugăciunea în fața lui Dumnezeu numindu-L pe Domnul Tată și, precum Hristos este Fiul lui Dumnezeu, așa să ne considerăm și noi fiii lui Dumnezeu! Acest nume nimeni dintre noi n-ar îndrăzni să-l rostească, dacă nu ne-ar fi permis El Însuși să ne rugăm așa. Trebuie să ne amintim, frați preaiubiți, și să știm că atunci când spunem că Dumnezeu este Tatăl nostru, trebuie să ne purtăm ca fii ai lui Dumnezeu, pentru că așa cum nouă ne place că-L avem pe Dumnezeu ca Tată, la fel să-I placă și Lui că ne are pe noi fii. Să ne comportăm ca niște temple ale lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu să sălășluiască în noi.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIX, IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 250

„Cel care numește Tată pe Dumnezeu, prin această singură numire, a mărturisit: iertarea păcatelor, ridicarea pedepsei, dreptatea, sfințenia, răscumpărarea, înfierea, moștenirea, însușirea de frate cu Unul-Născut, dăruirea Duhului. Că nu-i cu putință să numești Tată pe Dumnezeu, dacă n-ai dobândit toate aceste bună­tăți. Hristos, deci, deșteaptă luarea-aminte a ascultătorilor Lui prin două lucruri: și prin vrednicia Celui pe Care Îl numesc Tată, și prin măreția bunătăților de care se bucură. Când spune: Care ești în ceruri, nu o spune ca să închidă pe Dumnezeu în cer, ci ca să îndepărteze de pământ pe cel ce roagă și să-l ridice la locurile cele înalte și la locașurile cele de sus. (…) Tuturor ni s-a dăruit aceeași noblețe, învrednicindu-ne pe toți la fel să-I zicem lui Dumnezeu: Tată.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
37
Shares
Previous Post

Părintele Ioanichie Bălan, un om al Duhului

Next Post

Sihăstria de la Iezer, sub harul Cuviosului Antonie

Related Posts