Păziți-vă de lăcomie!
„În vremea aceea, când învăța Iisus, cineva a zis către El din mulțime: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. Iar Iisus i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi? Apoi a zis către ei: Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale. Și a zis către ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteți să faceți nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiți de celelalte? Priviți la crinii câmpului cum cresc: Nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba, care este astăzi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu așa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puțin credincioșilor! Și voi să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu fiți îngrijorați, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea; căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă.”
Cum să trăim liberi?
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXI, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 275-276
„Ca să nu spui că trebuie să ne îngrijim de hrană, Domnul ne îndeamnă și cu pilde mai puternice, și cu pilde mai slabe. Pilde mai puternice: sufletul și trupul; pilde mai slabe: păsările cerului. Cum nu vă va da vouă Dumnezeu hrană, spune Domnul, când El Se îngrijește atât de mult de ființe cu mult inferioare vouă? (…) Domnul, prin această pildă, imită legea veche. Ca și Vechiul Testament ne trimite la albină (Proverbe 6, 8), la furnică (Proverbe 6, 6), la turturică și la rândunică (Ieremia 8, 7). Nu mic semn de cinste este și acesta că putem săvârși, prin voința noastră liberă, ceea ce animalele fac prin fire. Deci dacă Dumnezeu are atât de mare grijă de cele ce au fost făcute pentru noi, cu atât mai mult de noi; dacă are grijă de cei care ne slujesc, cu atât mai mult de noi, stăpânii acelora. De aceea spune: Uitați-vă la păsările cerului!, n-a spus: Nu precupețesc, nici nu fac negoț, ci: Nici nu seamănă, nici nu seceră (Matei 6, 26).
– Ce? Nu trebuie să semănăm?
– Hristos n-a spus că nu trebuie să semănăm, ci că nu trebuie să ne îngrijim; n-a spus nici că nu trebuie să muncim, ci că nu trebuie să fim fricoși, să fim chinuiți de griji. Ne-a poruncit să ne hrănim, dar să nu ne îngrijim de hrană. Același lucru l-a spus mai înainte David, în chip ascuns, grăind așa: Deschizi Tu mâna Ta și saturi pe tot cel viu de bunăvoință, și iarăși: Cel care dă dobitoacelor hrană și puilor de corb care Îl cheamă pe El.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
