„În vremea aceea, când învăța Iisus, cineva a zis către El din mulțime: Învățătorule, zi fratelui meu să împartă cu mine moștenirea. Iar Iisus i-a zis: Omule, cine M-a pus pe Mine judecător sau împărțitor peste voi? Apoi a zis către ei: Vedeți și păziți-vă de toată lăcomia, căci viața cuiva nu stă în prisosul avuțiilor sale. Și a zis către Ucenicii Săi: De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiți pentru viața voastră ce veți mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veți îmbrăca. Viața este mai mult decât hrana și trupul decât îmbrăcămintea. Priviți la corbi, că nici nu seamănă, nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, și Dumnezeu îi hrănește. Cu cât mai de preț sunteți voi decât păsările! Și cine dintre voi, îngrijindu-se, poate să adauge staturii sale un cot? Deci dacă nu puteți să faceți nici cel mai mic lucru, de ce vă îngrijiți de celelalte? Priviți la crinii câmpului cum cresc: Nu torc, nici nu țes. Și zic vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceștia. Iar dacă iarba, care este astăzi pe câmp, iar mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu așa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi, puțin credincioșilor! Și voi să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu fiți îngrijorați, căci toate acestea păgânii lumii le caută; dar Tatăl vostru știe că aveți nevoie de acestea; căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și toate acestea se vor adăuga vouă.”
Încercările lăcomiei, rădăcina viciilor
Sfântul Ioan Casian, Așezămintele mânăstirești, Cartea a V-a, Cap. 23, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 177
„Trei sunt în adevăr felurile de lăcomie a pântecului: una care îl silește să o ia înaintea orei regulate pentru masă, alta care se mulțumește doar cu umplerea și încărcarea pântecului cu orice fel de bucate, a treia care umblă după mâncăruri mai rare și, deci, mai pretențioase. De aceea monahul trebuie să fie stăpânit de o întreită grijă împotriva acesteia, și anume: mai întâi să aștepte timpul stabilit pentru încetarea postului, apoi hrana să-i fie cumpătată, și în al treilea rând să se mulțumească cu orice fel de mâncare, și mai ieftină. De altfel, oricine își îngăduie ceva în afara obișnuinței și regulii comune, este considerat, după cea mai veche tradiție a părinților, drept un om atins de boala slavei deșarte și a trufiei.”
Sfântul Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II-a, 15, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 53, p. 31
„Fericit este acela care a putut să stârpească lăcomia, rădăcina viciilor! Acesta în chip sigur nu se va teme de cântarul Judecății de Apoi. Lăcomia adesea slăbește simțământul omeniei și strică dreapta judecată (I Timotei 6, 10), făcându-l pe om să cugete că și din evlavie trebuie să aibă un câștig, că înțelepciunea trebuie să-i fie plătită. Dar marea plată a evlaviei și câștigul cumpătării constă în a avea ce este de trebuință.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
