„Zis-a Domnul pilda aceasta: Împărăția lui Dumnezeu este asemenea grăuntelui de muștar pe care, luându-l, un om l-a aruncat în grădina sa; și a crescut și s-a făcut copac, iar păsările cerului s-au sălășluit în ramurile lui. Și iarăși a zis: Cu ce voi asemăna Împărăția lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului, pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul. Și mergea El prin cetăți și prin sate, învățând și călătorind spre Ierusalim. Și I-a zis cineva: Doamne, puțini sunt, oare, cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliți-vă să intrați prin poarta cea strâmtă, că mulți, zic vouă, vor căuta să intre, și nu vor putea. După ce se va ridica stăpânul casei și va încuia ușa și veți începe să stați afară și să bateți la ușă, zicând: Doamne, deschide-ne! – și el, răspunzând, vă va zice: Nu vă știu de unde sunteți! Atunci voi veți începe să ziceți: Am mâncat înaintea ta și am băut și în piețele noastre ai învățat. Și el vă va zice: Vă spun: Nu știu de unde sunteți. Depărtați-vă de la mine, toți lucrătorii nedreptății. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților, când veți vedea pe Avraam și pe Isaac și pe Iacov și pe toți prorocii în Împărăția lui Dumnezeu, iar pe voi, aruncați afară. Și vor veni alții de la răsărit și de la apus, de la miazănoapte și de la miazăzi și vor ședea la masă în Împărăția lui Dumnezeu.”
Ceasul judecății
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia VI, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, pp. 85-86
„Da, vom da socoteală de păcatele săvârșite cu voie și fără de voie. De cel care se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, spune Hristos, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu (Matei 10, 33). Chiar dacă lepădarea de Hristos este fără voia noastră, totuși nu scăpăm de pedeapsă, ci vom da socoteală și de ea. Vom da socoteală și de cele pe care le știm și de cele pe care nu le știm. Nu mă știu vinovat cu nimic, spune Pavel, dar nu cu aceasta m-am îndreptățit (I Corinteni 4, 4). Vom da socoteală de cele făcute cu știință și de cele făcute cu neștiință. Le mărturisesc lor, spune Pavel, că au râvnă pentru Dumnezeu, dar nu cu știință (Romani 10, 2); totuși aceasta nu le e de ajuns pentru apărarea lor. Scriindu-le corintenilor, le spune: Dar mă tem ca nu cumva, precum șarpele a amăgit pe Eva cu vicleșugul său, tot așa să abată gândurile voastre de la curăția cea întru Hristos (II Corinteni 11, 3).”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
