„Zis-a Domnul: Luați aminte la voi înșivă. Dacă-ți va greși fratele tău, dojenește-l, și dacă se va pocăi, iartă-l. Și chiar dacă îți va greși de șapte ori într-o zi și de șapte ori se va întoarce către tine zicând: Îmi pare rău, iartă-l. Și au zis Apostolii către Domnul: Sporește-ne credința. Iar Domnul a zis: De ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice acestui sicomor: Dezrădăcinează-te și te sădește în mare, și vă va asculta. Care dintre voi, având o slugă la arat sau la păscut turme, îi va zice când se întoarce din țarină: Treci și șezi la masă? Oare nu-i va zice: Pregătește-mi ca să cinez și, încingându-te, slujește-mi până ce voi mânca și voi bea, și după aceea vei mânca și vei bea și tu? Va mulțumi oare slugii că a făcut cele poruncite? Cred că nu. Așa și voi, când veți face toate cele poruncite vouă, să ziceți: Suntem slugi nevrednice, pentru că am făcut ceea ce eram datori să facem.”
Să nu ne pierdem credința!
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XXXIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 408
„…să vedem ce fel de înțelepciune cere aici Domnul, înțelepciunea şarpelui, ne spune Hristos. După cum şarpele sacrifică totul şi nu se împotriveşte, chiar de-ar trebui să i se taie trupul, numai ca să-i rămână teafăr capul, tot aşa şi tu, de-ar trebui să dai averile, trupul şi chiar sufletul, dă totul, afară de credință. Credința este cap şi rădăcină; dacă-ți păstrezi credința, chiar de-ai pierde totul, pe toate le dobândeşti iarăşi, cu mai multă strălucire.”
Sfântul Ioan Casian, Convorbiri duhovniceşti, Partea a II-a, Prima convorbire cu părintele Nesteros, Cap. I, 2, Cap. II, în Părinți și Scriitori Bisericești (1990), vol. 57, p. 552
„(…) Mărturisirea religiei noastre, care duce la contemplarea tainelor celor nevăzute şi nu urmăreşte câştiguri prezente, ci o răsplătire cu cele veşnice, îşi are domeniul şi metodele ei. Ştiința ei se compune din două părți: prima este practică, sau a faptelor, care constă în îndreptarea obiceiurilor şi în curățirea de vicii, iar cealaltă este teoretică şi constă în contemplarea celor dumnezeieşti şi în cunoaşterea înțelesurilor celor mai sfinte. Cine vrea să ajungă la teorie trebuie să urmeze cu toată sârguința şi cu toată puterea mai întâi ştiința practică. Aceasta, pentru că practica se poate însuşi fără teorie, dar teoria fără practică în niciun chip nu se poate învăța. Acestea sunt ca două trepte aşezate şi deosebite, pe care omul, din starea cea mai de jos a cunoştințelor, caută să se urce pe cele mai înalte culmi ale ştiinței. Dacă le urmează cineva în ordinea pe care am arătat-o, poate ajunge sus, dar dacă este înlăturată prima treaptă, nu se poate sări peste ea la cealaltă.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Glafire la Facere, Cartea a Treia a Glafirelor la Facere, 3, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 39, p. 95
„Căci dumnezeiescul Avraam este încercat, deoarece Dumnezeu nu e neştiutor a ceea ce va fi. Căci nu-I este ascuns nimic minții care le ştie pe toate. De aceea a şi spus: Cine este acesta care-şi ascunde de Mine sfatul şi-şi ține cuvintele în inimă şi socoteşte să le ascundă de Mine? (Iov 38, 2); şi iarăşi prin Prorocul Isaia: Eu sunt Dumnezeu şi nu este altul afară de Mine. Vestesc mai înainte cele din urmă, înainte de a se face şi s-au şi făcut (Isaia 45, 18-22). Drept aceea, judecând drept, ar fi nebunie totală şi ne-am socoti între cei mai aiuriți socotind că Dumnezeul tuturor e neştiutor al celor ce vor fi şi de aceea încearcă pe Avraam. Dar era de trebuință nu numai să strălucească capul dreptului în cunoştința lui Dumnezeu, ci mai mult să se facă mai de laudă bunul lui nume şi să fie mărturisit prin experiența celor mai bune fapte ale lui făcute tuturor cunoscute. Dar era şi o adâncă rațiune a rânduielii dumnezeieşti să se facă cunoscută şi prin Sfintele Scripturi ascultarea Lui atât de mare, care nu poate fi întrecută de nimic.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
