„Zis-a Domnul pilda aceasta: Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea și de om nu se rușina. Și era în cetatea aceea o văduvă care venea la el, zicând: Fă-mi dreptate față de potrivnicul meu. Și un timp n-a voit, dar după aceasta, a zis întru sine: Deși de Dumnezeu nu mă tem și de om nu mă rușinez, totuși, fiindcă văduva aceasta îmi face supărare, îi voi face dreptate ca să nu vină mereu să mă supere. Și a zis Domnul: Auziți ce spune judecătorul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare, nu va face dreptate aleșilor Săi care strigă către El ziua și noaptea și pentru care El rabdă îndelung? Zic vouă că le va face dreptate în curând.”
Dreptatea și… nedreptatea
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilia la Psalmul CXIV, III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 342
„Milostiv este Domnul și drept (Psalmi 114, 4). Pretutindeni Scriptura unește dreptatea cu îndurările lui Dumnezeu, ca să ne învețe că nici mila lui Dumnezeu nu este lipsită de judecată și nici judecata nu este lipsită de milă. Dar, chiar când miluiește, Dumnezeu măsoară celor drepți, cu judecată, îndurările Sale; iar când judecă, ne judecă, gândindu-Se la slăbiciunea noastră; și ne răsplătește mai mult cu iubirea Sa de oameni decât cu măsurarea cea deopotrivă.”
Eusebiu de Cezareea, Viața lui Constantin cel Mare, Cartea V, 15.4., în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 14, p. 275
„… adevărata, cereasca înțelepciune, ne cere mult mai degrabă să ne lăsăm nedreptățiți decât să nedreptățim noi pe alții, iar la vreme de restriște să fim gata de suferință; în niciun caz să răspândim suferința; fiindcă, dacă ținem seama cât de rău este să faci nedreptate, bine este să ne pătrundem de gândul că nu cel nedreptățit, ci dimpotrivă, cel ce nedreptățește va avea parte de pedeapsa cea mai cruntă. Or, unuia care face voia lui Dumnezeu nu-i este greu nici să nu facă nedreptatea, nici să nu pătimească de pe urma ei. Fiindcă unul ca el se lasă în seama lui Dumnezeu, Care Se află pururi alături de noi și Se îngrijește ca niciunul dintre ai Săi să nu sufere vătămare.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilia XLII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 23, p. 503
„… cel care știe să sufere cu curaj nedreptatea este oțel, cui și foc, pe când cel care pune la cale și săvârșește nedreptatea este mai slab decât lutul. Așadar nu e rău să fii nedreptățit, ci e rău să nedreptățești și să nu știi să înduri nedreptatea. Câte nedreptăți n-a îndurat David? Câte nedreptăți n-a făcut Saul? Și cine a ajuns mai puternic și mai fericit? Cine a ajuns mai de plâns și mai de jelit? Nu, oare, Saul, cel care a nedreptățit? Uită-te! Saul i-a făgăduit lui David că dacă va răpune pe Goliat, îl va face ginere și-i va da cu dragă inimă pe fiica sa de soție. David a răpus pe Goliat, dar Saul nu s-a ținut de cuvânt; nu numai că nu i-a dat pe fiica lui, dar căuta să-l și omoare. Și cine a ajuns mai strălucit?”
Sursa: http://ziarullumina.ro
