Evanghelia zilei (Luca 4, 22–30)

Prorocul și patria sa

„În vremea aceea se mirau toți de cuvintele Harului care ieșeau din gura lui Iisus și ziceau: Nu este, oare, Acesta fiul lui Iosif? Și El le-a zis: Cu adevărat, Îmi veți spune această pildă: Doctore, vindecă-te pe tine însuți! Câte am auzit că s-au făcut în Capernaum, fă și aici în patria Ta. Și le-a zis: Adevărat zic vouă că niciun proroc nu este bine primit în patria sa. Și adevărat vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani și șase luni, încât a fost foamete mare peste tot pământul, și la niciuna dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât la Sarepta Sidonului, la o femeie văduvă. Și mulți leproși erau în Israel în zilele prorocului Elisei, dar niciunul dintre ei nu s-a curățat, decât Neeman Sirianul. Și toți în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie. Și, ridicându-se, L-au scos afară din cetate și L-au dus până pe sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce în prăpastie; iar El, trecând prin mijlocul lor, a plecat de acolo.”


Sfântul Ilie în Sarepta Sidonului

Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântare la Petru Apostolul și Ilie Prorocul, Cap. III, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 580-581

„Astăzi pentru aceasta am ieșit să cuvântez, ca să arăt că Dumnezeu nu l-a făcut preot pe Înger, ci pe om dintre oameni, ca păcă­toșii să nu fie uciși din pricina lipsei de păcat a preotului. Dacă preotul ar fi fost Înger fără de păcat, i-ar fi pedepsit îndată pe păcătoși; dar așa, preotul fiind om, îl iartă pe cel care este supus acelorași patimi ca și el și se duce cu mintea de la păcatele lui la păcatele celor de aceeași seminție cu el. (…) Haide acum să ne întoarcem la Ilie și să arătăm noianul faptelor lui bune! Dumnezeu voia ca Ilie să fie bun, dar Ilie nu voia. Dumnezeu voia să dea ploaie, dar cerea ca robul Său să-L roage pentru ploaie. Ce s-a întâmplat mai departe? A mers Ilie tot drumul și a ajuns în Sarepta Sidonului și a văzut o femeie aducând lemne. Uită-te la filosofia și credința lui Ilie! A urmat un alt noian de virtute. Nu I-a spus lui Dumnezeu: «La cine mă trimiți? Mă faci să îndur atâtea primejdii ca să mă trimiți la o văduvă unde bântuie foametea cea mai cumplită? Nu se găseau oare mulți oameni mai bogați în stare să-mi ușureze sărăcia? Am bătut atâta cale ca să vin la o văduvă, la nenorocirea nenorocirilor? Și nu-i numai văduvă, ci și săracă». Gân­dește-te că slujitorul lui Dumnezeu n-a grăit așa! Avea încredere în Stăpânul lui, Care face cu putință cele cu neputință. Du-te, îi spune, în Sarepta Sidonului. Și iată, o femeie aduna lemne. (III Regi 17, 9-10). De ce-ți continui drumul, Ilie? De ce alergi la văduvă? Ai văzut pridvoarele sărăciei, nu mai întreba de suferințele lipsei. Ai văzut cerdacul sărăciei, nu mai întreba de cele din casă. Unde intri, Ilie? Ai văzut că adună lemne, și tu-i ceri să-ți dea mâncare? Da. Ilie intră și stă de vorbă cu femeia, pentru că avea drept temei cuvântul Stăpânului.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
261
Shares
Previous Post

Boala ascunsă a Gadarenilor

Next Post

Înşelarea oamenilor

Related Posts