În vremea aceea trecea Iisus sâmbăta prin semănături, și Ucenicii Lui smulgeau spice, le frecau cu mâinile și mâncau. Dar unii dintre farisei au zis: De ce faceți ce nu se cade a face sâmbăta? Și Iisus, răspunzând, a zis către ei: Oare n-ați citit ce a făcut David când a flămânzit el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu și a luat pâinile punerii înainte și a mâncat și a dat și însoțitorilor săi din ele, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoții? Și le zicea: Fiul Omului este Domn și al sâmbetei. Iar în altă sâmbătă, a intrat El în sinagogă și învăța. Și era acolo un om a cărui mână dreaptă era uscată. Dar cărturarii și fariseii ÎI pândeau de-l va vindeca sâmbăta, ca să-I găsească vină. Însă El știa gândurile lor și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te și stai în mijloc! El s-a ridicat și a stat. Atunci Iisus a zis către ei: Vă întreb pe voi, ce se cade sâmbăta: A face bine sau a face rău? A mântui un suflet sau a-l pierde? Și, privind împrejur pe toți aceștia, i-a zis: Întinde mâna ta. Iar el a făcut așa, și mâna lui s-a făcut la loc sănătoasă, ca și cealaltă.
Ziua Judecății
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii la Psalmi, Omilie la Psalmul XLVIII, II, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 17, p. 312
„Niciun alt acuzator nu va sta atunci lângă tine; înseși faptele, fiecare cu înfățișarea cu care a fost săvârșită; adulterul, furtul, desfrânarea, însoțite de noapte, de chipul săvârșirii lor și de amănuntele lor caracteristice; pe scurt, fiecare păcat cu însușirea lui proprie; și-ți va pune în față vădit amintirea lui.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, Omilia XXIX, 6, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 34, p. 228
„La fiecare om vor fi cerute roadele virtuții, pe măsura binefacerilor primite de la Dumnezeu, adică a darurilor naturale sau provenite din Harul divin. Deci, fără apărare va fi orice om înaintea lui Dumnezeu în ziua judecății (Romani 2, 1). Pentru că se va cere de la fiecare să dea roadele credinței, ale iubirii și ale oricărei virtuți care i s-a dat, ținându-se seama de gradul de cunoaștere și de modul în care s-a folosit de voia lui, ca și de faptul că a auzit sau nu cuvântul lui Dumnezeu.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, Omilia XIX, III, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 21, p. 227
„… în ziua cea înfricoșătoare, la tribunalul acela ce nu poate fi cumpărat cu bani, fiecare ne vom căi de păcatele săvârșite, văzând înaintea ochilor chinurile acelea înfricoșătoare și pedepsele cele de neînlăturat, dar nu vom avea niciun folos, că a trecut timpul, pentru că numai pocăința făcută înainte de venirea pedepsei are rost și putere nespusă.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
