„În vremea aceea, pe când mergea Iisus într-o sâmbătă prin holdele de grâu, Ucenicii Lui, în drumul lor, au început să smulgă spice. Și fariseii Îi ziceau: Vezi, de ce fac sâmbăta ce nu se cuvine? Iar Iisus le-a răspuns: Oare niciodată n-ați citit ce a făcut David când a avut trebuință și a flămânzit, el și cei ce erau cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu, în zilele lui Abiatar arhiereul, și a mâncat pâinile punerii-înainte, pe care nu se cuvenea să le mănânce decât numai preoții, și a dat și celor ce erau cu el? Și zicea lor: Sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă. Astfel că Fiul Omului este Domn și al sâmbetei. Și iarăși a intrat în sinagogă. Era acolo un om având mâna uscată. Și Îl pândeau pe Iisus, să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. Și a zis omului care avea mâna uscată: Ridică-te în mijloc! Apoi a zis lor: Se cuvine, sâmbăta, a face bine sau a face rău, a mântui un suflet sau a-l pierde? Dar ei tăceau. Atunci, privindu-i cu mânie și întristându-Se de învârtoșarea inimii lor, a zis omului: Întinde mâna ta! Și a întins-o, iar mâna lui s-a făcut sănătoasă.”
Fiul Omului – Domn al sâmbetei
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XL, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 483
„Uită-mi-te însă cât de felurite şi de potrivite dovezi aduce Domnul pentru desființarea sâmbetei. Când a făcut tină şi a vindecat pe orbul din naştere într-o sâmbătă nici nu-Şi îndreptățeşte fapta Sa (Ioan 9, 1-41), deşi L-au învinuit fariseii şi atunci; era însă de ajuns chipul în care a creat ochii orbului, ca să arate că El este Stăpânul legii. Când a vindecat pe slăbănogul de la Vitezda, când slăbănogul şi-a luat patul (Ioan 5, 1-18) şi când fariseii L-au învinuit, Domnul Îşi justifică fapta şi ca om, şi ca Dumnezeu; ca om, când spune: Dacă omul primeşte tăiere împrejur sâmbăta, ca să nu se strice legea – şi n-a spus ca să se folosească omul -, pe Mine vă mâniați că am făcut sâmbăta pe un om întreg şi sănătos (Ioan 7, 23); ca Dumnezeu, când spune: Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez (Ioan 5, 17). Când fariseii i-au învinuit pe Ucenici că nu păzesc sâmbăta, le-a spus: N-ați citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei dimpreună cu el? Cum a intrat în casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile punerii înainte? (Matei 12, 3-4), şi le-a adus ca martori şi pe preoți (Matei 12, 4). Şi acum iarăşi îi întreabă: Este îngăduit sâmbăta a face bine sau a face rău? (Marcu 3, 4); (…) Domnul cunoştea dragostea lor de bani; ştia că sunt mai mult iubitori de bani decât iubitori de oameni.”
Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovniceşti, omilia XXXV, 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 243
„Odinioară, în vremea sabatului celui prefigurativ, deşi (oamenii) se odihneau cu trupul, sufletele lor erau încătuşate în răutăți şi păcate. Or, acesta este sabatul cel adevărat, odihna cea adevărată, când sufletul este curat şi nu împlineşte cugetele lui satan, când se odihneşte în liniştea şi bucuria cea veşnică a Domnului.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
