Trimiterea Ucenicilor la propovăduire
„În vremea aceea a chemat Iisus pe cei doisprezece Ucenici ai Săi și a început să-i trimită doi câte doi și le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Și le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe cale: nici pâine, nici traistă, nici bani la cingătoare, ci numai toiag; să fie încălțați cu sandale și să nu se îmbrace cu două haine. Și le zicea: În orice casă veți intra, acolo să rămâneți până ce veți ieși de acolo. Și dacă într-un loc nu vă vor primi pe voi, nici nu vă vor asculta, ieșind de acolo, scuturați praful de sub picioarele voastre, spre mărturie lor. Adevărat grăiesc vouă: Mai ușor va fi Sodomei și Gomorei în ziua judecății decât cetății aceleia. Deci, ieșind ei, propovăduiau să se pocăiască. Și scoteau mulți diavoli și ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi și-i vindecau.”
Misiunea Apostolilor
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Introducere, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1177
„Și Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi (Ioan 20, 21) „Dumnezeieștii ucenici, ascultând de porunca Mântuitorului, aruncă îndată mreaja. Iar aceasta înseamnă că nu au luat ei înșiși harul apostoliei, ci au pornit la pescuitul duhovnicesc urmând poruncilor Lui. Căci zice: Mergând, învățați toate neamurile (Matei 28, 19). Ei înșiși spun că aruncă mreaja urmând cuvintelor lui Hristos, căci pescuiesc numai urmând cuvintelor Mântuitorului nostru și poruncilor evanghelice, iar peștii ajunși înlăuntrul mrejei erau atât de mulți, încât ucenicii n-au putut să o ridice ușor. Căci cei ce au fost pescuiți și au crezut sunt nenumărați, și minunea aceasta e mai mare ca puterea Sfinților Apostoli și o întrece cu adevărat. Fiindcă lucrarea este a lui Hristos, Care adună cu puterea Lui mulțimea celor mântuiți, în mreaja apostolică, adică în Biserica de pe pământ.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 1156
„Explicându-ne în mod felurit modul trimiterii Sale, a zis odată: N-am venit să chem pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă (Matei 9, 13). (…) Iar, pe lângă acestea, în alt loc: M-am pogorât din cer, nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis (Ioan 6, 38). Iar altă dată: N-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea (Ioan 3, 17). Deci, concentrând în puține cuvinte motivele apostoliei lor, zice că îi trimite El pe ei, precum L-a trimis pe El Tatăl, ca să știe din aceasta că sunt datori să cheme pe cei păcătoși la pocăință, să vindece pe cei bolnavi trupește și duhovnicește, ca, în toate lucrările lor, să nu caute voia lor, ci pe a Celui ce i-a trimis, și să mântuiască, pe cât se poate, prin învățătură, lumea. Cu adevărat vom afla pe sfinții ucenici silindu-se să împlinească toate acestea în lucrarea lor deosebită, cum vedem din Faptele Apostolilor și din cuvintele lui Pavel.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
