Evanghelia zilei (Matei 11, 2–15)

Întrebarea Botezătorului

„În vremea aceea, auzind Ioan în închisoare despre faptele lui Hristos, a trimis pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe: Tu ești Cel ce vine sau să așteptăm pe altul? Și Iisus, răspunzând, le-a zis: Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce auziți și vedeți: Orbii își capătă vederea și șchiopii umblă, leproșii se curăță și surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește. Și fericit este acela care nu se va sminti în privința Mea. După plecarea acestora, Iisus a început să vorbească mulțimilor despre Ioan: Ce ați ieșit să vedeți în pustie? Oare trestie clătinată de vânt? Dar de ce ați ieșit? Să vedeți un om îmbrăcat în haine moi? Iată, cei ce poartă haine moi sunt în casele regilor. Atunci, de ce ați ieșit? Să vedeți un proroc? Da, zic vouă, și mai mult decât un proroc. El este acela despre care s-a scris: «Iată, Eu trimit înaintea feței Tale pe Îngerul Meu, care va pregăti calea Ta, înaintea Ta». Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuți din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuși, cel mai mic în Împărăția Cerurilor este mai mare decât el. Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum Împărăția Cerurilor se ia prin străduință și cei ce se silesc pun mâna pe ea. Toți prorocii și Legea au prorocit până la Ioan. Și, dacă voiți să înțelegeți, el este Ilie, cel ce va să vină. Cine are urechi de auzit să audă.”


Cum s-a pregătit „calea Domnului”

Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, partea a doua, 83c, în Părinți și Scriitori Bisericești (1983), vol. 80, pp. 223-224

„Sensul întregii Scripturi dum­nezeiești, socotesc că el nu va mai apărea având ceva dificil și incoerent din pricina părutelor contra­dicții istorice. Căci fiecare dintre Sfinții de la început era, după în­țelesul adevărat, înaintemergător al tainei vestite și preînchipuite de el, propovăduind prin cele ce pătimea și le făcea și le spunea pe însuși arhetipul. De aceea pot fi și înlocuiți ei fără greșeală, toți putând ține locul tuturor și fiecare, locul fiecăruia; și Scriptura îi numește de obicei pe ei cărți, în locul cărților scrise de ei, și cărțile, în locul lor. Aceasta o arată clar Domnul făcând și numind Ilie pe Ioan Botezătorul, fie pentru egala deprindere a virtuții, cum zic dascălii, și pentru egala curăție a minții în toate și pentru tăria susținută a viețuirii, fie pentru identitatea puterii în har a amândurora, fie pentru alt motiv ascuns, pe care numai Dumnezeu, Care-l numește așa, îl știe, și cei înțe­lepțiți de El în asemenea taine. (…) Deci precum poate fi considerat Ioan Botezătorul cu evlavie ca reprezentând întregul har al Vechiului Testament și slujirea adusă de acela, așa poate fi considerat cu dreptate Ioan ca reprezentând Testamentul Nou și slujirea lui, care e înaintemergătorul ascunzimii tainice a bunurilor negrăite din veacul viitor, Ioan, cu adevărat marele evanghelist, în calitatea lui de glas al Cuvântului mai desăvârșit, ce are să fie vestit clar în viitor, și de Icoană a adevărului ce se va arăta.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Apostolul zilei (Romani 9, 18-33)

Next Post

De la templu la Biserică, o istorie fabuloasă

Related Posts
Total
0
Share