„În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre cărturari și farisei, zicând: Învățătorule, voim să vedem de la Tine un semn. Iar El răspunzând le-a zis: Acest neam viclean și desfrânat cere semn, dar semn nu i se va da, decât semnul lui Iona prorocul. Că precum a fost Iona în pântecele chitului trei zile și trei nopți, așa va fi și Fiul Omului în inima pământului trei zile și trei nopți. Bărbații din Ninive se vor ridica la judecată cu neamul acesta și-l vor osândi, că s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; și, iată, aici este mai mult decât Iona. Regina de la miazăzi se va ridica la judecată cu neamul acesta și-l va osândi, căci a venit de la marginile pământului ca să asculte înțelepciunea lui Solomon; și, iată, aici este mai mult decât Solomon. Iar când duhul necurat a ieșit din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și nu găsește. Atunci zice: Mă voi întoarce la casa mea de unde am ieșit; și venind, o află golită, măturată și împodobită. Atunci se duce și ia cu sine alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, sălășluiesc aici, și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi. Așa va fi și cu acest neam viclean.”
Semne despre Mântuitorul Hristos
Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Dialogul cu iudeul Tryfon, Partea Întâi, XXXIV, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, pp. 128-129
„(…) Că Hristos este împărat, preot, Dumnezeu, Domn, Înger, om, conducător de cete, piatră și prunc și că, fiind mai întâi pătimitor, Se va ridica apoi la cer și iarăși va veni cu slavă, arătând că va avea o Împărăție veșnică, o dovedesc din toate Scripturile. Dar, pentru ca să înțelegeți ceea ce am zis, eu vă spun cuvintele psalmului. Acestea sunt următoarele: Dumnezeule, dă judecata Ta împăratului și dreptatea Ta fiului împăratului, pentru ca să judece poporul Tău în dreptate și pe săracii Tăi în judecată. Munții să ia pace pentru popor și colinele dreptate. El va judeca pe săracii poporului și va mântui pe fiii celor lipsiți și va umili pe calomniator. Și va rămâne dimpreună cu soarele și mai înainte de lună, în neamurile neamurilor. Se va pogorî ca ploaia pe lână și ca picătura care pică pe pământ. În zilele Lui va răsări dreptatea și mulțimea păcii, până ce luna va dispărea. Și va stăpâni de la o mare la alta și de la râuri, până la marginile pământului. În fața Lui vor cădea, cu fața la pământ etiopienii, iar vrăjmașii Lui vor linge țărâna. Regii din Tars și din insule vor aduce daruri, regii arabilor și cei din Saba vor aduce daruri și se vor închina Lui toți regii pământului și toate neamurile Îi vor sluji Lui (Psalmul 71, 1-11). (…) Iar la sfârșitul psalmului acestuia despre care am vorbit este scris: S-au sfârșit imnurile lui David, fiul lui Iesei.
Că Solomon a fost un rege strălucit și mare, în timpul căruia s-a zidit casa, așa-numită, templul din Ierusalim, o știm. Însă că nimic din cele ce se spun în psalmul acesta nu i s-au întâmplat lui, este iarăși un lucru lămurit. Căci nici toți împărații nu i s-au închinat lui, nici nu a împărățit până la marginile pământului.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Evanghelia după Ioan, Omilia 17, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (2016), vol. 15, pp. 168-169
„Acesta este Cel despre Care am zis: Cel Care vine după mine a fost înaintea mea (Ioan 1, 15). Vezi cum tâlcuiește și aici ceea ce a spus înainte? După ce Îl numește Miel și spune că ridică păcatul lumii, afirmă: Mai înainte de mine a fost, arătând că aceasta înseamnă înainte – a ridica păcatele lumii și a boteza în Duhul Sfânt. Venirea mea – [spunea Ioan] – nimic mai mult nu a adus decât vestirea Binefăcătorului de obște și botezul prin apă, dar venirea Lui a adus curățirea tuturor oamenilor și lucrarea Mângâietorului. Acesta a fost înaintea mea, adică S-a arătat mai strălucit decât mine pentru că «mai înainte de mine era». Să se rușineze cei care au primit nebunia lui Pavel din Samosata, pentru că se împotrivesc unui adevăr atât de evident. Și eu nu Îl știam (Ioan 1, 31). Vezi cum face aici mărturia de netăgăduit arătând că aceasta nu ține de vreo prietenie omenească, ci provine din descoperire dumnezeiască? Eu nu Îl știam, zice. Atunci cum poți fi un martor demn de crezare? Cum să-i înveți pe ceilalți ceea ce tu însuți nu știi? Dar el nu a spus: Nu Îl știu, ci: Nu Îl știam. Tocmai din această pricină este vrednic de crezare. Căci cum ar fi putut să caute să facă pe plac unuia pe care nu îl cunoștea? Dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezând cu apă (Ioan 1, 31). Așadar, Acesta nu avea nevoie de botez, nici nu a avut spălarea aceea alt scop decât acela de a deschide drumul credinței în Hristos pentru toți ceilalți. Pentru că nu a zis: Am venit să botez ca să-i curățesc pe cei botezați, nici ca să-i izbăvesc de păcate, ci ca să fie arătat lui Israel. Spune-mi: fără botez nu era cu putință să propovăduiască și să atragă mulțimile? Ba da, dar așa nu ar fi fost deloc ușor. Nu ar fi alergat toți la el astfel dacă propovăduirea nu ar fi fost însoțită de botez, nici nu ar fi înțeles ei că Hristos este mai presus de el. Mulțimea a venit într-adevăr, dar nu ca să asculte ce spunea. Dar de ce? Ca să se boteze, mărturisindu-și păcatele. Venind acolo, învățau despre Hristos și despre deosebirea dintre botezul [Lui și cel al lui Ioan]. Botezul lui Ioan era mai însemnat decât cel iudaic și de aceea alergau toți la el, dar nu era desăvârșit. Așadar, cum L-ai cunoscut? Prin pogorârea Duhului, zice. Și, ca să nu creadă cineva că El avea nevoie de Duhul așa cum noi avem, ascultă cum înlătură și această bănuială arătând că pogorârea Duhului s-a făcut numai pentru a-L vesti pe Hristos!”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
