„În vremea aceea s-au apropiat de Iisus saducheii, cei ce zic că nu este înviere, și L-au întrebat, zicând: Învățătorule, Moise a zis: «Dacă cineva moare neavând copii, fratele lui să ia de soție pe cea văduvă și să ridice urmași fratelui său». Deci erau la noi șapte frați; și cel dintâi s-a însurat și a murit și, neavând urmaș, a lăsat pe femeia sa fratelui său. Asemenea și al doilea și al treilea, până la al șaptelea. În urma tuturor a murit și femeia. La înviere, deci, a căruia dintre cei șapte va fi femeia? Căci toți au avut-o de soție. Răspunzând, Iisus le-a zis: Vă rătăciți, neștiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu. Căci la înviere nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca Îngerii lui Dumnezeu în cer. Iar despre învierea morților, oare n-ați citit ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: «Eu sunt Dumnezeul lui Avraam și Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov»? Dumnezeu nu este Dumnezeul morților, ci al celor vii. Iar mulțimile, ascultându-L, erau uimite de învățătura Lui.”
Taina învierii noastre
Sfântul Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic sau despre învățământul religios, cap. 16, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 313
„După cum începutul morții s-a făcut la început printr-un singur om și de aici s-a transmis apoi la întreagă firea omenească (Romani 5, 15), tot așa și începutul învierii (I Corinteni 15, 21) trece de la unul la toată omenirea. Căci Cel care a unit din nou cu propriul său trup sufletul, pe care i l-a luat – datorită puterii, comunicate dintru început și sufletului, și trupului -, tot Acela a amestecat într-un mod și mai cuprinzător substanța spirituală cu cea sensibilă, încât începutul urmează un drum firesc, până la sfârșit. După cum, în omenirea pe care Hristos a îmbrăcat-o din nou, sufletul e redat iar trupului după descompunere, tot astfel, după reunirea prin înviere, de la un prim început se întinde lucrarea asupra întregii omeniri. Aici este taina planului dumnezeiesc privitor la moarte și la învierea din morți: prin moarte, sufletul e despărțit de trup, dar, fără să pună piedici mersului firesc al naturii, s-a pus de-a curmezișul, apoi le-a unit din nou prin înviere spre a fi El Însuși de acum punctul de plecare al vieții și al morții, oprind, pe de o parte, în Sine descompunerea naturii produsă de moarte, iar pe de alta devenind El Însuși un principiu de reunire a celor despărțite.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 386
„Dacă ai legături de rudenie cu mortul și te doare despărțirea de cel pe care-l iubești, nici atunci să nu-ți pierzi nădejdea; căci acest înveliș material, acum descompus prin moarte, îți va apărea din nou țesut din aceleași elemente, nu cu această alcătuire grea și grosolană, ci țesut din nou, subtil și eteric, așa încât obiectul iubirii tale va fi tot lângă tine, dar refăcut mai frumos și mai vrednic de a fi iubit de tine.”
Sfântul Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Șasea, Capitol unic, în Părinți și Scriitori Bisericești (2000), vol. 41, p. 707
„Toți se vor scula din morți, pentru că întregii firi i s-a dat harul învierii în Hristos cel Unul, Care a surpat primul și la început stăpânirea morții și a sculat spre viață neîncetată rațiunea comună a umanității, refăcută întru nestricăciune, precum în Adam, ca în unul și primul, aceasta fusese osândită la moarte și stricăciune. Mare va fi atunci deosebirea dintre cei ce vor învia. Dar și până atunci e mare deosebirea dintre ei. Căci cei ce s-au odihnit în credință în Hristos și au luat arvuna Duhului în timpul vieții cu trupul vor primi harul atotdesăvârșit și se vor schimba spre slavă, pe care o vor primi de la Dumnezeu. Iar cei ce n-au crezut în Fiul și au disprețuit răsplata viitoare se vor osândi și vor moșteni împreună cu ceilalți numai învierea, dar vor plăti pentru vina unei așa de mari necredințe.”
Sfântul Grigorie de Nyssa, Dialogul despre suflet și înviere, Preliminarii, în Părinți și Scriitori Bisericești (1998), vol. 30, p. 407
„(…) nu că ar apărea la înviere vreo deosebire trupească între cei virtuoși și cei răi, așa ca să crezi că unii sunt cu trupul desăvârșit, iar ceilalți îl au nedesăvârșit, ci precum în această viață trupul unui om întemnițat este la fel cu al unui om slobod, dar deosebirea dintre ei în ce privește plăcerea sau durerea pe care o resimt ei este mare, tot așa cred că trebuie socotită și deosebirea dintre cei buni și cei răi în veacul ce va veni. Căci desăvârșirea trupurilor care s-au născut din sămânță va fi întru nestricăciune, în mărire, în cinste și putere, zice Apostolul, iar nedesăvârșirea nu înseamnă schilodire trupească pentru cel ce crește, ci înstrăinare de tot binele pe care ni-l putem închipui.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
