Evanghelia zilei (Matei 24, 34–44)

Venirea Fiului Omului

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece. Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici Îngerii din ceruri, ci numai Tatăl Meu singur. Și precum a fost în zilele lui Noe, așa va fi și venirea Fiului Omului. Căci precum în zilele acelea dinainte de potop oamenii mâncau și beau, se însurau și se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, și n-au știut până ce a venit potopul și i-a luat pe toți, la fel va fi și venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în țarină, unul se va lua și altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua și alta se va lăsa. Deci privegheați, că nu știți ziua în care vine Domnul vostru. Aceea cunoașteți, că de-ar ști stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea și n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea și voi fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni.”


Ce este moartea pentru creștini?

Sfântul Macarie Egipteanul, Cele cincizeci de omilii duhovnicești, omilia XV, 39-40, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 166

„Acela, (…) care s-a mutat, în cele lăuntrice, din moarte la viață, trăiește cu adevărat în veac și nu moare. Chiar dacă trupurile unor astfel de oameni se descompun pentru un timp, ele se vor scula iarăși, întru slavă, pentru că sunt sfințite. De aceea zicem că moartea creștinilor este somn și odihnă. Dacă, însă, omul ar fi nemuritor și după trup, toată lumea văzând acest lucru extraordinar — că trupurile creștinilor nu se strică — ar face binele nu de bună voie, ci dintr-o oarecare constrângere. Dar pentru aceasta Dumnezeu rânduiește astfel lucrurile și are loc descompunerea trupurilor, ca să se vădească și să cunoască odată întru totul liberul arbitru pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor de la început și să se arate că de voia omului depinde să se întoarcă spre bine sau spre rău. Nici cel desăvârșit (nu este împins de vreo putere) la săvârșirea binelui, după cum nici cel ce s-a afundat în păcat și s-a făcut vas al diavolului prin care toată lumea a fost condamnată, nu este legat de vreo necesitate pentru a săvârși răul; chiar și acesta are libertatea de a deveni vas al alegerii și vieții. La fel și cei „îmbătați” de divinitate, deși plini și încătușați de Duhul Sfânt, nu sunt constrânși de vreo putere, ci au libertatea de a se întoarce și de a face ceea ce vor în acest veac.”

Sfântul Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre paza inimii, 2, în Părinți și Scriitori Bisericești (1992), vol. 34, p. 283

„ (…) dacă cineva întru cele ascunse ale sale s-a mutat din moarte la viață, acela trăiește în veac și nu moare, iar dacă trupurile unor oameni ca aceștia se descompun pentru un timp oarecare, ele nu sunt mai puțin sfinte și se vor scula întru slavă. De aceea adormirea Sfinților o numim și somn.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Total
42
Shares
Previous Post

Răspuns edificator la un atac nedrept și ofensator

Next Post

Trimiteţi‑i pe oameni la duhovnic

Related Posts