Duminica după Botezul Domnului (Începutul propovăduirii Domnului)
„În vremea aceea, auzind că Ioan a fost întemniţat, Iisus a plecat în Galileea. Şi, părăsind Nazaretul, a venit să locuiască în Capernaum, lângă mare, în hotarele lui Zabulon şi Neftali, ca să se împlinească ce s-a zis prin Isaia prorocul, care zice: «Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali spre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor; poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare şi celor ce şedeau în latura şi în umbra morţii lumină le-a răsărit». De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor.”
Botezul întru Hristos
Sfântul Vasilie cel Mare, Despre Sfântul Duh, cap.15, în Părinți și Scriitori Bisericești (1988), vol. 12, pp. 49-50
„Imitând prin botez îngroparea lui Hristos, pentru că trupurile celor care se botează sunt ca îngropate în apă. Prin urmare, la botez (are loc) simbolic lepădarea de faptele trupului, după spusa Apostolului, care zice: Ați fost tăiați împrejur cu o tăiere nefăcută de mână, (care constă) în dezbrăcarea de trupul păcatului; cu tăierea-împrejur a lui Hristos, întrucât v-ați îngropat împreună cu El în botez (Coloseni 2, 11-12). Botezul este ca un medicament care curăță sufletul de murdăria pe care a contractat-o, cugetând la cele ale trupului, aşa cum s-a scris: Spăla-mă-vei şi mai alb decât zăpada voi fi (Psalmi 50, 9). De aceea, nu ne îmbăiem în felul iudeilor, după fiecare întinare, ci cunoaştem un singur botez mântuitor. Pentru că una este moartea (suferită de Fiul lui Dumnezeu) pentru (mântuirea) lumii şi una este Învierea din morți, al cărei tip este botezul. De aceea, Domnul, Iconomul vieții noastre, ne-a lăsat ca testament botezul, care este tip al morții şi al vieții. Chipul morții este apa (care ne acoperă), iar arvuna vieții ne-o dă Duhul.
(…) Pentru că botezul are de realizat două scopuri: pe de o parte, să suprime trupul păcatului (Romani 6, 6) – pentru a nu mai face roade vrednice de moarte -, pe de altă parte, să trăiască în (atmosfera) Duhului şi să facă roade sfinte (Romani 5, 22). Apa redă imaginea morții (prin faptul) că primeşte (în ea) trupul ca într-un mormânt, iar Duhul trimite puterea de viață făcătoare, care ne reînnoieşte sufletele, (aducându-le) din starea de moarte produsă de păcat, la viața cea dintru început. Aceasta, deci, înseamnă a se naşte cineva de sus, din apă şi Duh; prin apă moare pentru păcat, iar prin Duhul se renaşte la o viață nouă. Prin trei afundări şi tot atâtea invocări se săvârşeşte marea taină a botezului; în felul acesta se preînchipuie moartea, iar sufletele celor care se botează se luminează prin cunoaşterea lui Dumnezeu. Încât, dacă în apă există vreun har, acesta nu se datorează firii apei, ci prezenței Duhului. Pentru că botezul nu are ca scop îndepărtarea murdăriei trupeşti, ci consacrarea unei conştiințe curate lui Dumnezeu.”
Sursa: http://ziarullumina.ro.
