Evanghelia zilei (Matei 5, 20-26)

Predica de pe munte – relația cu aproapele

„Zis-a Domnul către ucenicii Săi: Dacă nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în Împărăția cerurilor. Ați auzit că s-a zis celor de demult: «Să nu ucizi!»; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă: Oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă; și cine va zice fratelui său: Netrebnicule! vrednic va fi de judecata soborului; iar cine va zice: Nebunule! vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îți vei aduce darul tău la altar și acolo îți vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, și mergi întâi și împacă-te cu fratele tău și apoi, venind, adu darul tău. Împacă-te cu pârâșul tău degrabă, cât ești cu el pe cale, ca nu cumva pârâșul să te dea judecătorului, iar judecătorul slujitorului și să fii aruncat în temniță. Adevărat grăiesc ție: Nu vei ieși de acolo până ce nu vei fi dat cel de pe urmă ban.”


Supremația învățăturii Domnului Hristos

Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XVIII, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (1994), vol. 23, p. 233

„După ce Domnul a rostit toate cuvintele Legii Vechi, a arătat iarăși că nu fratele nostru este cel ce ne face rău, ci diavolul. De aceea a și adăugat: Dar Eu zic vouă: Nu vă împotriviți celui rău. N-a spus: Nu te împotrivi fratelui, ci: celui rău, arătând că se îndrăznesc acestea la îndemnul diavolului. Iar pentru că vina a fost pusă în sarcina diavolului, Domnul slăbește și taie mult din mânia ce o purtăm fratelui care ne-a făcut răul.

– Ce? Nu trebuie să ne împotrivim celui rău? aș putea fi întrebat. Trebuie, dar nu așa, ci cum a poruncit Hristos: să suferim de bunăvoie răul. Numai așa vei birui răul. Nu stingi focul cu foc, ci cu apă. Dar ca să afli că și în Legea Veche cel ce suferă răul biruie și că el este cel încununat, cercetează istoria Vechiului Testament și vei vedea că acela ajunge în fruntea celorlalți. Cel care a început răul este socotit că a scos doi ochi: și ochiul aproapelui și pe al lui. De aceea pe bună dreptate este urât și învinuit de toți. Dimpotrivă, cel căruia pe nedrept i s-a scos ochiul este socotit nevinovat, chiar dacă plătește cu aceeași măsură. De aceea mulți îl compătimesc, pentru că îl socotesc nevinovat chiar după săvârșirea acestei fapte rele. Nenorocirea este aceeași și pentru unul, și pentru altul; dar slava nu mai e aceeași nici la Dumnezeu, nici la oameni. De aceea nici nenorocirile lor nu sunt la fel.

Mai înainte Domnul spusese: Cel care se mânie pe fratele lui în zadar și-l face nebun vinovat va fi gheenei focului (Matei 5, 22). Acum Hristos cere mai multă filosofie; nu poruncește numai ca cel nedrep­tățit să stea liniștit, ci să-i dea celuilalt prilejul să facă și mai mare rău, întinzându-i și celălalt obraz. Hristos spune aceas­ta nu pentru a legiui că trebuie să întoarcem obrazul când suntem loviți peste obraz, ci pentru a ne învăța că trebuie să suferim răul în toate celelalte împrejurări din viață.”

Sursa: http://ziarullumina.ro

Previous Post

Biserica este favorabilă oricărui tip de educație cu adevărat (nu imaginar), utilă și autentic formatoare

Next Post

Despre cunoașterea voii lui Dumnezeu, potrivit Sfântului Siluan Athonitul și Starețului Sofronie Saharov

Related Posts
Total
31
Share
Post
Filter

Filter Search Results