„În vremea aceea au venit la Iisus ucenicii lui Ioan, zicând: Pentru ce noi și fariseii postim mult, iar ucenicii Tăi nu postesc? Și Iisus le-a zis: Pot, oare, nuntașii să fie triști câtă vreme mirele este cu ei? Dar vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, iar atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche, căci peticul acesta se va desface de haină și se va face o ruptură și mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri burdufurile crapă, vinul se varsă și burdufurile se aruncă; ci pun vin nou în burdufuri noi și amândouă se păstrează împreună.”
Atleții lui Hristos și soldații
Sfântul Vasilie cel Mare, Omilii și cuvântări, Omilia a II-a, II-IV, în Părinți și Scriitori Bisericești (2009), vol. 1, pp. 62-64
„Când soldații pleacă la luptă într-o țară îndepărtată, iau cu ei alimentele de trebuință hranei, nu plăcerii. Iar noi, care pornim la luptă cu dușmanii nevăzuți, care ne grăbim spre Patria cea de Sus, nu trebuie oare să ne mulțumim numai cu cele de trebuință hranei sufletului, mai ales că suntem necontenit pe câmpul de bătaie? Îndură, dar, toate suferințele, ca un bun ostaș! Luptă-te după toate regulile luptei, ca să fii încununat, știind bine cuvintele Apostolului: Tot cel ce se luptă se înfrânează de la toate (I Corinteni 9, 25; II Timotei 2, 3-5). Am să vă spun un gând ce mi-a venit acum în minte. Merită să-l cunoașteți. Soldaților li se mărește rația de hrană pe măsura eforturilor ce le depun; ostașilor duhovnicești, cu totul dimpotrivă: cel care are mai puțină hrană, acela are mai mare demnitate. Coiful nostru nu este pieritor precum cel al soldaților; coiful lor este din aramă, al nostru, din nădejdea cea mântuitoare (I Tesaloniceni 5, 8); pavăza lor este din lemn sau din piele, a noastră, pavăza credinței (Efeseni 6, 16). Noi ne îmbrăcăm cu platoșa dreptății (Efeseni 6, 14); ei poartă o cămașă de zale. Avem și noi o sabie cu care ne apărăm, sabia Duhului (Efeseni 6, 17); ei, o sabie de fier. Tot așa, nu același fel de hrană face tăria celor două oștiri; pe noi ne întăresc dogmele credinței, pe soldați, îmbuibarea pântecelui. Curgerea anului ne-a adus în pragul acestor zile de post mult dorite. Să le primim cu dragoste, ca pe niște doici bătrâne, cu care Biserica ne-a alăptat spre evlavie. Când vrei să postești, nu te posomorî ca iudeii, ci veselește-te, după cum scrie la Evanghelie (Matei 6, 16-17). Nu plânge că-i va fi foame pântecelui, ci veselește-te împreună cu sufletul de desfătările cele duhovnicești. Știi ce spune Apostolul: Trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului (Galateni 5, 17). Și pentru că unul se împotrivește celuilalt, să tăiem plăcerile trupului, spre a mări tăria sufletului, pentru ca, biruind prin post patimile, să ne încununăm cu cununile înfrânării. Pregătește-te, dar, să fii vrednic de sfințenia postului. (…) Să nu intre postul și rugăciunea într-un suflet pângărit de beție! Domnul primește înlăuntrul locașurilor sfinte pe cel ce postește.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântări de laudă la Sfinți, Omilia I la Sfinții Macabei și la maica lor, I, în Părinți și Scriitori Bisericești (2015), vol. 14, pp. 444-445
„După cum o coroană împărătească împodobită de jur împrejur cu diferite pietre prețioase trimite fel de fel de lumini, tot așa și trupurile Sfinților Mucenici, ]ncrustate cu rănile pentru Hristos, ca și cu niște pietre prețioase, sunt mai de preț și mai de cinste decât coroana împărătească. Organizatorii de întreceri atletice socotesc pricină de foarte mare laudă dacă aduc în stadion la întreceri atleți tineri, cu trupuri armonioase și pline de sănătate, ca să îi minuneze pe spectatori cu priveliștea trupurilor lor înainte de începerea luptelor. Aici nu-i așa, ci cu totul dimpotrivă. Hristos nu deschide acum o luptă asemănătoare cu aceea a organizatorilor de întreceri atletice, ci una înfricoșătoare și plină de teamă. Lupta nu o dă omul cu omul, ci omul cu demonii. (…) Atleții lui Hristos n-au trupurile robuste, dar le este robustă credința. Firavă le este firea, dar puternic harul care-i pregătește pentru luptă. Șubrezite le sunt trupurile de bătrânețe, dar sufletul le este întărit de dragostea credinței. Lupta lor nu este o luptă văzută. Să nu privești la atleții aceștia înfățișarea lor exterioară, ci mergi cu mintea la frumusețea, tăria și armonia sufletului lor! Atunci ai să afli tăria credinței lor, ca să cunoști că cel care se luptă cu demonii n-are nevoie de veșmântul puternic al trupului, nici de o vârstă înfloritoare, ci, chiar dacă e un băiețandru, chiar dacă a ajuns la adânci bătrâneți, lupta nu suferă din pricina vârstei dacă sufletul îi este viteaz și sănătos.”
Sursa: http://ziarullumina.ro
