Că milostenia este o mare virtute nu mai constituie o noutate pentru nimeni. O practică până și ateii, numind-o caritate sau filantropie. Doar asupra celor care cer milostenie au existat și vor exista totdeauna discuții, unele cu un pronunțat iz sociologic, ca în istorioara următoare:
„O bătrână săracă mergea desculță pe gheață și prin zăpadă, strângându-și la gât cu amândouă mâinile paltonul fără nasturi. Ajunsă în stație, aștepta autobuzul. Un domn cu o geantă de piele în mână, care aștepta și el autobuzul, a văzut-o, dar s-a tras mai într-o parte. O tânără, care a venit și ea în stație, privindu-i mirată picioarele înghețate, și-a pus căștile indiferentă în urechi și și-a văzut mai departe de muzică. A venit autobuzul, și bătrâna a urcat cu greu și s-a așezat pe scaunul din spatele șoferului. Domnul și tânăra s-au dus în grabă spre scaunele din spate, strâmbând din nas. Un bărbat care-i stătea alături s-a întors cu fața spre geam, mișcându-și nervos degetele. „Alzheimer”, se gândea el. Șoferul, văzând picioarele goale ale bătrânei a remarcat cu iz sociologic:
– Cartierul ăsta se afundă tot mai mult în sărăcie. Mai bine m-ar schimba pe cealaltă linie a orașului!
– N-o fi având copii? se întrebă, atunci, cu închipuită compasiune, o doamnă îmbrăcată cu o haină de blană. Ar trebui să le fie rușine că nu au grijă de ea! și a bolborosit ceva despre cum s-a chinuit ea cu mama ei.
O profesoară aflată mai către mijlocul autobuzului, strângându-și mai bine sacoșele pe care le pusese la picioare, s-a trezit și ea întrebându-se:
– Nu plătim destule impozite, ca să poată fi rezolvate toate aceste cazuri?
– De vină sunt cei de dreapta! i-a răspuns o altă călătoare, simpatizantă a social-democraților, dornică să o dea pe politică. Iau de la săraci și dau la cei bogați!
– Ba nu, ceilalți sunt de vină! a intrat în discuție și un domn liberal. Cu programele Prevederilor Sociale îi fac pe cetățeni leneși și săraci.
– Oamenii trebuie să învețe să-și pună bani deoparte pentru bătrânețe! s-a băgat în seamă și un altul, care se credea mai înțelept. Dacă această bătrână ar fi fost precaută, nu ar fi ajuns așa…
Și toți păreau satisfăcuți de agerimea minții lor, pentru că au găsit… „soluțiile de rezolvare” a cazului! Doar un negustor, jenat de câtă „sociologie” au dat dovadă concetățenii săi, s-a apropiat de nefericita femeie, și-a scos portofelul și i-a încredințat o bancnotă de 100 de lei, spunându-i:
– Ia, mamaie, și cumpără-ți încălțăminte!
Bătrâna i-a mulțumit, iar acela s-a întors la locul său, fericit că a putut face acest bine unei ființe urgisite de soartă!”
Așadar: miluim, sau facem „sociologie”?
Este adevărat că întâlnim, uneori, și bolnavi închipuiți, cerșetori profesioniști și săraci profitori care se complac în starea lor de sărăcie, refuzând câștigarea firească a traiului prin muncă. Pentru unii ca aceștia Sfântul Ioan Gură de Aur a spus „să asude banul tău în mâna ta!”, ca nu cumva să fie încurajate lenea și înșelăciunea, dar atunci când nu cunoaștem starea celor care apelează la mila noastră evanghelia ne recomandă pilda samarineanului milostiv de astăzi, care l-a slujit pe cel căzut între tâlhari în mod exemplar, fără a-l judeca ori a-i ține… „lecții de sociologie”.
† SEBASTIAN
Episcopul Slatinei și Romanaților
Sursa: http://www.episcopiaslatinei.ro.
