O familie de preoţi dintr-un sat aflat în preajma oraşului Tripoli, lângă Mănăstirea Hrepa de Sus, mergea cu carul la câmp având şi pe fetiţa cea mică împreună cu ei. Pe drum cea mică a căzut din car, s-a lovit şi a început să-i curgă sânge pe urechi.
Atunci părinţii, temându-se ca nu cumva să moară fetiţa, au afierosit-o Mănăstirii Maicii Domnului de la Hrepa de sus, ca să devină monahie când avea să crească. Îndată fiica lor s-a făcut bine şi atunci când a crescut, fără să ştie nimic de făgăduinţa părinţilor ei, a plecat la mănăstirea mai sus amintită. Dar părinţii ei au găsit-o şi au adus-o acasă, însă ea s-a îmbolnăvit. Atunci au înnoit făgăduinţa lor, iar fiica lor, după ce s-a vindecat, a plecat din nou la mănăstire.
În ciuda tuturor acestora părinţii au luat-o din nou uitând de făgăduinţa lor. Atunci s-a îmbolnăvit din nou, dar de această dată au înţeles că Dumnezeu cere împlinirea făgăduinţei. De atunci au lăsat-o să se afierosească lui Dumnezeu şi să-i slujească Maicii Domnului în mănăstirea ei.
Într-adevăr, a devenit monahie – şi egumenă mai târziu – şi a sporit în viaţa duhovnicească. Este vorba de evlavioasa şi de cuvioasă pomenire stareţă Filotheia care a adormit în ziua Sfintei Filotheia.
Veşnică să-i fie pomenirea! Să avem binecuvântarea ei! Amin.
Extras din Asceți în lume – Ierom. Eftimie Athonitul, Editura Evanghelismos.
