Folosul parastaselor chiar și pentru cei crezuți morți

Cuvânt despre folosul pomenirii morţilor

Un oarecare om din Cipru a fost robit şi, ducându-l pe el în Persia, acolo l-au închis pe el în temniţă. Iar, scăpând unii de acolo şi venind în Cipru, părinţii lui i-au întrebat dacă nu cumva acolo l-au văzut pe dânsul. Şi, răspunzând, le-au spus lor că a murit. Şi încă noi, au zis ei, cu mâinile noastre l-am îngropat pe el. Dar nu fusese acela de care l-au întrebat ei, ci altul care semăna cu el; încă le spusese lor ziua şi luna în care murise el.

Deci, părinţii îi făceau lui, ca pentru un mort, pomeniri, trei Liturghii pe an. Iar, după ce au trecut patru ani, omul acela robit, fugind de la perşi, a venit în Cipru. Şi i-au zis lui părinţii săi: „Noi auzisem că ai murit şi îţi făceam pomenire de trei ori pe an”. Şi, auzindu-i pe ei spunând aceasta, i-a întrebat pe ei, în care lună şi în care zi făceau aceasta. Iar ei i-au spus: „La Sfânta Naştere a lui Hristos, la Sfintele Paşti și în Sfânta zi a Cincizecimii”. Deci, el le-a zis lor: „Întru aceste trei zile ale anului, venea la mine cineva în haine albe ca soarele şi mă slobozea pe mine din lanț și din temniţă și umblam toată ziua și nimeni nu mă cunoştea pe mine. Iar a doua zi, iarăşi mă aflam purtând lanţuri”.

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, p. 232)

Total
67
Shares
Previous Post

Răsplata smereniei

Next Post

Sfântul Munte Athos în 360°

Related Posts