Grija pentru mântuirea sufletului său

Suflete al meu, trebuie să priveghezi în toată vremea. De aceea scriu toate acestea, ca să ştii cum să te păzeşti şi ca să‑ţi aduc aminte de nevoinţă şi de trezvie.

Trebuie să dezrădăcinezi toate patimile dinlăun­trul tău, ca să ajungi la starea cea dintâi şi să do­bândeşti curăţia minţii. Să alungi din mintea ta gândurile cele rele. Să nu le cercetezi în amănunt, nici să le hrăneşti. De îndată ce pătrund înlăuntrul tău, să le alungi. Dacă gândurile necurate vor zăbovi în tine, nu le vei putea scoate afară uşor, ci numai cu multă osteneală, cu sânge şi cu rugăciune neîn­cetată. Să alungi îndată gândul viclean care te ata­că. În acest fel înlături primejdia şi rămâi neînti­nat.

În acest Sfânt Munte, suflete al meu, să duci o viaţă sfântă. Este un loc ceresc. Să trăieşti ca un Înger, având pururea întristarea cea după Dumnezeu, lacrimi, umilinţa adâncă a inimii şi răpi­rea minţii la Dumnezeu. Să te faci cu totul duhovni­cesc, fără să ai nicio legătură cu lumea.

Acum, suflete al meu, că eşti sănătos, ia‑ţi toate măsurile ca să păzeşti nepreţuita comoară a curăţiei tale. Nu‑i vezi pe demoni, care fie prin războiul tru­pului, fie prin vederea lucrurilor amăgitoare, în­­cear­că să te doboare de la înălţimea virtuţii şi a cu­răţiei?

Ia aminte, suflete al meu, ia aminte! Fii cu min­tea trează, alungă închipuirile ruşinoase, înfrâ­nea­ză‑ţi privirea de la imaginile păcătoase, ca să nu intre tâlharii înăuntru şi să te prăpădească.

Rugăciunea să lucreze înlăuntrul tău pururea şi atunci demonii vor fi ca loviţi de fulger. De nimic altceva nu se tem demonii atât de mult ca de Rugă­ciunea minţii.

Să cugeţi numai la cele cereşti ca să te faci organ al Sfântului Duh prin neîncetata cântare de laudă şi prin doxologia lui Dumnezeu. Şi atunci înlăuntrul tău va fi un praznic fără sfârşit, o zi a Învierii.

Nu‑ţi vei da seama cum trece ziua şi o să spui: „Când s‑a făcut ziuă şi când s‑a înserat? Când au început privegherile şi slujbele şi cum de s‑au ter­minat atât de repede?”

O să ţi se pară că nu te mai afli în această lume, ci în Ceruri, împreună cu Îngerii lui Dumnezeu şi că prăznuieşti împreună cu ei întru lumină şi bucurie.

O, bucurie cerească! O, veselie dumnezeiască şi praznic strălucit! Să vorbeşti neîncetat cu Dumnezeu fără să te saturi! Prin vorbirea cu Dumnezeu şi prin contemplaţie te faci, suflete al meu, nepământesc. Prin rugăciunea neîncetată se curăţă mintea şi rămâi liniştit şi netulburat de ata­curile vrăjmaşului. Mintea se află cu totul în contemplaţie şi este plină de desfătare dumnezeiască.

Dar cu ce cuvinte să vorbesc despre aceste lu­cruri străine şi înfricoşătoare? Noi cei pământeşti ne înălţăm de la pământ la Cer şi ne apropiem de Dumnezeu. O, strălucire de netâlcuit!

Am părăsit lumea şi am venit în acest Sfânt Munte, în Grădina Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria. Câtă mulţu­mire trebuie să aducem, suflete al meu, lui Dumnezeu şi Maicii Domnului că ne‑au scăpat de suferinţele şi de cursele lumii!

Pentru aceasta să te temi şi să cauţi să te afli pururea sub acoperământul lui Dumnezeu şi al Maicii Domnului. Să trăieşti mereu cu frică de Dumnezeu, să ai rugăciune neîncetată, întristare şi lacrimi şi să aduci cântare şi doxologie neîncetată lui Dumnezeu, iar mintea ta să se afle în răpire.

Să ai vie în suflet simţirea prezenţei lui Dumnezeu şi să fii cu totul mort faţă de lume. Neîn­cetata aducere‑aminte de Dumnezeu este o bucurie cerească şi un praznic strălucit, după cum scrie: „Adusu‑mi‑am aminte de Dumnezeu şi m‑am vese­lit”[1]. Şi iarăşi spune Psalmistul: „În numele Tău se vor bucura toată ziua”[2].

Împotriveşte‑te atacurilor demonilor care aduc în suflet neorânduială şi tulburare şi care stau gata să‑l înăbuşe pe bietul suflet. Rugăciunea care se face cu stăruinţă este ca o flacără care îi arde şi îi stârpeşte pe demoni. Prin lovitura nimicitoare a ru­găciunii se năruiesc toate meşteşugirile demonilor şi sunt alungaţi ca de un fulger.

Scriu acestea, suflete al meu, numai şi numai ca să trezesc în tine mulţumirea, cântarea de laudă şi doxologia către Dumnezeu.

Îţi mulţumesc, Îţi mulţumesc din tot sufletul, Dumnezeul meu! Nu mă satur să‑Ţi mulţumesc şi să însetez de dragostea Ta, pentru că în chip minu­nat m‑ai scăpat din atâtea curse înfricoşătoare ale demonilor. Nu mă satur să‑Ţi mulţumesc, să însetez de dragostea Ta şi să prăznuiesc plin de bucurie.

[1] Psalmul 76, 3.

[2] Psalmul 88, 16.

Extras din Părintele Matei de la Karakalu – Un lucrător tăcut al virtuții – Editura Evanghelismos.