Într-o zi vameșul Petru a întîlnit un om atît de sărac, încît nu avea haină pe el. Făcîndu-i-se milă, Petru și-a scos haina sa frumoasă și scumpă și i-a dat-o săracului.
Săracul, după ce a rămas singur, s-a gîndit că nu poate să poarte o haină atît de scumpă și a hotărît să o vîndă.
După câteva zile, mergînd prin piață, Petru și-a văzut haina pe care o dăduse săracului pusă la vînzare. El s-a mâhnit foarte mult și și-a zis în gînd: “Dumnezeu nu a primit milostenia mea, deoarece săracul nu a păstrat haina, ci a pus-o la vînzare.”
Petru a umblat mîhnit toată ziua și așa a adormit. Noaptea el a avut următorul vis. Un tînăr frumos a venit la el îmbrăcat în haina pe care o dăduse săracului. Nedumerit peste măsură, Petru l-a întrebat: “Cine ești și de unde ai această haină?” Tânărul i-a răspuns cu glas dulce: “Eu sînt Hristos și această haină Mi-ai dat-o tu. Căci oricine dă ceva unui sărac, Mie Îmi dă.”
Petru s-a trezit nespus de bucuros, hotărînd ca de atunci înainte să facă și mai multă milostenie. El a devenit atît de bun, încît a ajuns sfînt.
Extras din Micul Pateric. Povestit și ilustrat pentru copii– părintele Savatie Baștovoi, editura Cathisma, 2008.
