HOMEOPATIA – între magie şi Ortodoxie

 

de Părintele Damaschin Grigoriatul,
Sfânta Mănăstire Grigoriu, Sfântul Munte Athos

Cuvânt înainte
Homeopatia, una dintre metodele alternative de tratament din ziua de astăzi provoaca confuzii între credincioșii creștini. Aceasta pentru că mulți apelează la ea fără să cunoască clar despre ce este vorba. Astfel, există marele pericol ca homeopatia să aibă rolul unui „pod” care va conduce pe mulți creștini neștiutori la religiile orientale, pentru că aceste religii orientale sunt baza tuturor metodelor alternative de tratament.

Homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicală
În primul rând, când vorbim despre homeopatie, trebuie clarificat că homeopatia nu face parte dintr-o specializare medicală, așa cum este chirurgia, ginecologia etc., pentru că, după cum spun și homeopații înșiși, dar și legislațiile sănătății din toate statele dezvoltate, homeopatia nu este oficial recunoscută ca specializare universitară. Homeopatia este un sistem de tratare în totalitate care are la bază privirea integrală asupra lumii și omului. Fondatorul ei, Samuel Hahnemann, medic german, în cartea sa principala “Organonul artei de a vindeca”, susține următoarea teorie: “Marea varietate a puterii se află ascunsă chiar în plante, ale căror caracteristici exterioare le cunoaștem de multă vreme, dar sufletele lor, caracterisicile lor interioare si orice element dumnezeiesc au ele, pe acestea toate înca nu le-am perceput”.
Aceasta existenta a elementului dumnezeiesc este dezvaluita si de catre un urmas al lui Hahnemann, James Tyler Kent, care scrie ca: “…energia însasi nu este energie, ci o substanta dinamica … exista un Dumnezeu Suprem care este alcatuit din substanta si este o substanta uniforma. Toate provin, curg de la El, toate de la cel superior si pana la ultimul corp material fiind legate în acest mod. Bineînteles, daca exista separare si curgere continua de la primul pîna la ultimul, ultimele o sa înceteze sa existe”.

Aici este foarte important sa întelegem ca, Kent nu vorbeste despre Dumnezeu si creatie în acelasi fel în care îl priveste credinta ortodoxa, adica un Dumnezeu Creator, Care are substanta diferita de creaturile Lui, pentru că El însusi este Necreat. Conform parerii lui Kent, exista un Dumnezeu “de substanta”, impersonal, care este aceeasi cu creaturile lui, deoarece substanta Lui Dumnezeiasca este aceeasi cu cea a creaturilor Sale.
De asemenea, nu separa energia Dumnezeiasca de substanta Dumnezeiasca, separare pe care ortodoxia o face, învatîndu-ne că numai la Energia Dumnezeiasca putem participa, iar la Substanta Dumnezeiasca, nu. Dupa aceasta teorie a lumii care este exprimata prin cunoscuta dogma a apocrifismului, adica toate sunt una, homeopatia explică si fenomenul bolii: viata exista atât cât “Dumnezeul Suprem”, care este “o substanta”, curge continuu catre fiinte. Daca o sa se opreasca sa curga, atunci “o sa se opreasca sa existe”. Deci, tulburarea curgerii acestei substante dumnezeiesti provoaca boala. Kent scrie: “Aceasta substanta este supusa schimbarilor, adica poate sa curga în ordine sau dezordine, poate sa ne bolnava sau normala”. (cu aceasta eroare apare textul n.ed.)
Aceasta substanta sau energie dumnezeiasca care exista în om si la care reactioneaza medicamentul homeopat este ceea ce homeopatia numeste “energie vitala” a omului. Dupa homeopati, aceasta “energie vitala” nu este altceva decât energia “Ki sau Chi” a chinezilor sau “orgoni” a lui Wilhelm Reih. Un medic american, coleg al lui Michael Winer, o echivaleaza cu energia hinduista “prana sau kudalini”. Alti medici o echivaleaza cu “energie bioplasmatica”, care este exprimata în fenomenul Kirlian, si cu “orgoni” lui Reih si cu “forma energiei animale care s-a numit mesmerism în cinstea lui Mesmer, care a descoperit-o în secolul XVII”. Aici e de subliniat ca Antonie Mesmer se considera fondatorul “parapsihologiei”.
Unii homeopati o numesc “energie cosmica” si spun ca este aceeasi energie pe care hindusii o numesc “Prana, Paracelsus o numeste Magnale, Van Helmod îi spune Alcahest, cabalistii o numesc Lumina stelelor, alchimistii ii spun Azorth, Fludd îi spune Spiritus, Puterea Fiintelor la Reihenbach, magnetism animal la Mesmer, energia vazduhului sau bioenergie sau substanta sinpla la mistici ca Suedeborg, energie vitala sau putere vitala sau corp vital la Institutia Vitalistica, Orgoni la Reih, Bioplasma la cercetatorii rusi etc.”.
De asemenea, se mentioneaza de catre aceiasi homeopati si extazul în care cad yoghinii ca un mod prin care cineva poate sa vina în contact cu aceasta “energie cosmica” si este subliniat ca astfel de situatii sunt extrem de revigorante. Echivalarea “energiei vitale” cu toate care s-au raportat mai înainte nu se face întamplator, ci izvoraste din teoria totala a lumii (absolut monism panteistic), care “inspira” pe lânga homeopatie, si toate sectele religioase ale tarilor orientale,  ale caror credinte sunt absolut incompatibile cu ortodoxia.
Boala, adica modificarile din fluxul energetic al omului au capacitatea, dupa cum spune Kent “într-o mare varietate… sa fie observate sau provocate de catre om însusi. Omul poate sa o faca sa curga dezordonat. Dar si tratarea se realizeaza de catre om însusi când este mobilizata ratiunea lui sufleteasca”. La realizarea acestui lucru ajuta doi factori: autocunoasterea cu tehnici rationale si medicamentul homeopat. Winer scrie: “Când pacientul cunoaste ca tulburarile lui se reflecta si asupra constiintei lui, pe masura înaintarii tratamentului poate sa continue sa observe situatia lui interna si în acest fel sa învete sa vina în contact cu energia vindecatoare a “puterii vitale”, exact cum fac si yoghinii care învata sa-si controleze functiile “spontane” ale corpului. Dintre tehnicile pe care le recomanda Winer. pentru a se reusi aceasta, este si reflectarea.1
Dar si în alte parti ale textelor pe care le-au scris homeopatii se observa ca medicamentul homeopat este simplu, înca un mod în plus ca sa reuseasca cineva ceea ce ofera tehnicile autoevolutiei religiilor orientale. Si spun homeopatii mai departe: “Medicatia homeopata exista peste tot în jurul nostru, în exteriorul si în interiorul nostru, este fiecare câmp energetic dinamic care fie este administrat cu capsula de la vindecator, fie este produs sau exploatat de subconstient si vine sa completeze vindecator regiunile corespunzatoare din mediul câmpului nostru energetic”. Cel ce face tratamentul mobilizeaza “puterea terapeutica a vietii.”
“Vindecatorul, dupa teoriile homeopate, o sa trebuiasca sa înteleaga ca el reprezinta doar conducta care prin legatura lui cu bolnavul mobilizeaza puterea vindecatoare a vietii… Bineînteles, asa ceva presupune stăpânirea de catre cel care trateaza a diferitelor tehnici traditionale si noi, a tuturor acestor fenomene fizice care alcatuiesc manifestarea solida a unei realitati independente de fenomene. Aceasta a reusit probabil vindecatorul șaman prin modul în care a crescut si a venit în contact cu puterile naturii, astfel încît sa fie capabil sa treaca conform vointei la o stare neobisnuita a constiintei ca sa-l trateze pe cel bolnav; dupa cum se vede, acest lucru îl învata vindecatorul chinez înca din copilarie, simtind miscarea vietii în spatele chipurilor… În chip asemanator simteau medicii antici ai lui Asclepios în timpul oficierii slujbelor de tratament bazat pe visele din timpul somnului înauntrul templului. Dupa homeopati, acest principiu de vindecare nu-l cunoaste medicul modern al medicinei alopate.
Tehnicile energetice de tratament, asa cum sunt homeopatia, acupunctura, Tai-Chi, reflectarea, Yoga, tratarea bioenergetica si tehnicile lui Reith, dau confirmarea absoluta că fenomene ca  magnetismul, iradierea, dispozitia celui ce trateaza sunt evenimente la fel de obiective ca trairea sentimentelor lui si a functiilor lui rationale. Este caracteristica sustinerea unor homeopati care spun ca: “Deci, pentru a cunoaste cel care trateaza si pentru a reusi sa se plaseze corect în aceste domenii care trateaza, va trebui el însusi sa le traiasca si sa fie supus unei educatii psihospirituale, astfel încât din experientele lui personale sa dobândeasca o echipare sufleteasca si rationala echilibrata. Adica, în primul rând el o sa trebuiasca sa se faca sanatos cât mai mult posibil. Prin exercitarea diferitelor tehnici o sa traiasca tot spectrul sentimentelor care sunt dezvaluite de la seninatate pâna la extaz”.
Aici este important sa fie mentionate si parerile unor homeopati si acupunctori care sustin, pe de o parte, ca mai exista o metoda de tratament care poate sa influenteze câmpul energetic, aceasta fiind “atacul mâinilor”, adica, tratamentul cu mâinile unui individ care are un înalt nivel spiritual, în realitate fiind izvorul energiilor. Ca exemple de “giganti spirituali” sunt citati Ramana Maharishi si Ramakrishna. Si, pe de alta parte, alti homeopati spun ca acele folosite de acupunctura reprezinta conducte care fac legatura între energia corpului si energia universala.
În final, Kent, unul dintre fondatorii homeopatiei, scrie ca: “Ceea ce vedem în jurul nostru este universul urmarilor, însa universul cauzei ramâne nevazut. Omul are capacitatea sa perceapa lucrurile cele mai profunde si este foarte important ca poate sa cunoasca si sa vada din interiorul lui toate lucrurile pe care le contine universul naturii, în loc sa înceapa de la cosmosul natural si sa încerce sa constientizeze universul imaterial”. Aici, Kent considera cauza si urmarea existentei universului ca putând fi cunoscute de catre om prin procedurile interioare misticiste ale acestuia, pentru că, dupa el, toate se afla în interiorul nostru.
Dar acest lucru, bineînteles, vine în contradictie cu învataturile Bisericii, conform carora cunoasterea universului imaterial si cauza existentei universului natural sunt urmarea apocalipsei dumnezeiesti, iar nu a “cercetarii interioare”. Din toate acestea rezulta clar în ce spatii “se desfasoara” activitatea homeopatiei.
Cauza actiunii “medicamentului” homeopat, conform homeopatilor
În legatura cu medicamentul homeopat, tot “secretul” eficacitatii lui este în modul prin care se prepara medicamentul, adica, cunoscutul dinamism caruia îi este supus medicamentul homeopat (dizolvari în serie si agitari ale “substantei medicamentoase”, deseori pana când nu ramâne nici o molecula din ea în “medicamentul final”). Kent scrie: “facem dinamism la medicamentele noastre pentru a putea ajunge pana la substanta simpla”, adica substanta dumnezeiasca, cum este explicata în alte texte din cartea lui. Deci, conform homeopatiei, actiunea “medicamentului” ei se datoreaza proprietatilor dumnezeiesti ascunse ale materiei lui, care se descopera prin dinamism, ce este evident de natura spirituala, asa cum însusi Hahnemann o recunoaste raspicat: “Puterea medicamentoasa nu se afla în moleculele materiale a acestor “medicamente”, care au fost dinamizate (agitate) si nici în suprafata lor fizica (cum ar fi masurate în mod normal), ci este descoperita si eliberata din materia medicamentoasa care are cu atât mai mare actiune, cu cât mai libera si nemateriala s-a facut prin dinamism.”
În alta parte, Hahnemann scrie “pulsarea substantei medicamentoase si agitarea ei (la dinamismul care se face la râsnita de medicamente) dezvaluie puterile ei medicamentoase din ce în ce mai mult pâna când se spiritualizeaza materia”. Si, continuând, spune: “Cu modul de preparare prin dinamimizarea substantei medicamentoase, materia se distruge complet pâna la natura ei spirituala si de aceea, în starea ei finala, poate sa se considere ca e alcatuita într-adevar numai din aceasta substanta spirituala.” Toate acestea au strânsa legatura cu calitatea de alchimist a lui Hahnemann.
De asemenea, dupa homeopati, Hahnemann a fost un chimist perfect, dar calitatea lui de alchimist se deosebeste de cea de chimist, pentru că cea alchimista se refera la semnificatia metafizica.
Referitor la medicamentele homeopate, Winer mai adauga: “În simptomele rationale gasim o confirmare a imaginilor alchimiste”
Pentru Hahneman, Confucius a fost superior lui Hristos, pe care îl considera “sentimentalist înflacarat”.
De asemenea, din manualele homeopate mai aflam ca Hahnemann a avut strânse legaturi cu misticismul si cu spiritismul, iar despre ideile lui religioase se stiu cu claritate, urmatoarele: “Hahnemann a fost theist, adica credea într-o religie naturala”. Parerea lui a fost că învatatura lui Confucius a fost superioara fata de cea a lui Hristos, pe care îl caracteriza ca “sentimentalist înflacarat”. Credea ca exista o strânsa legatura între fiinta suprema si actiunea medicamentelor. A fost un iubitor fanatic al religiei spiritiste, de aceea a ajuns sa dea pacientilor sa miroase substante foarte puternic dinamizate ca sa se trateze. Hahnemann, fondatorul homeopatiei, a fost mason, iar radacinile homeopatiei se afla în misticism.
Este foarte bine cunoscut ca intrarea lui Hahnemann în loja teutonica, înca de tânar, a influentat decisiv credintele lui filosofice si religioase. Legatura lui cu misticismul se dovedeste net din cea mai cunoscuta carte a sa “Organon al artei vindecarii” în care are foarte multe capitole dedicate elogiului “tatalui” misticismului. Anton Mesmer, în a carui teorie despre “magnetismul animal” credea si o practica el însusi. Din toate acestea rezulta ca homeopatia îsi are radacinile în misticism si spiritism, lucruri clar dezaprobate de Biserica Ortodoxa si în general de lumea crestina.
Sunt de mentionat parerile unor homeopati care sustin ca legea principala a homeopatiei, adica cea “a asemanarilor”, nu este corect sa fie atribuita initial lui Hahnemann. pentru ca aceasta lege a fost inclusa în “arta” magiei. Exista si alte exemple de practicare a homeopatici care sunt bazate pe principiile magiei. Asadar, este evident ca principiile homeopatice magice nu coincid cu credinta si viata ortodoxa, nici într-un caz.
Un alt punct important al teoriei homeopate este legea “infectiilor”, prin care homeopatii încearca sa explice cauza producerii bolilor. În legatura cu acest subiect este mentionata ideea lui Kent, care sustine: “Omul a fost creat liber, a fost creat cu posibilitatea sa gândeasca si sa faca sau binele, sau raul. Deci, pentru a avea predispozitie la infectia psoriatica, ar fi trebuit, mai întâi, sa existe în gândirea omului o stare care sa prezinte împrejurarile potrivite pentru atragerea bolii, ar fi trebuit sa existe dorinta pentru a gresi si a provoca raul. Astfel, omul, gândind si dorind raul, îsi pregateste corpul sa primeasca boala”.
În alta parte, Kent spune urmatoarele: “Starea sufleteasca si trupeasca a omului este o situatie de sensibilizare la boala când cineva doreste raul. Specia umana care traieste astazi pe Terra este un pic mai buna decât un lepros sufletesc… Fiecare om are psoriasis… o noua infectie vine cu fiecare copil.”
Bineînteles, aici se confunda raul spiritual cu cel material, lucru care vine în contradictie cu traditia ortodoxa, conform careia o boala trupeasca nu este în mod obligatoriu urmarea unui gând pacatos sau a unei fapte pacatoase a bolnavului. Pentru ca, ce am putea sa spunem despre Iov sau despre atâtia alti sfinti ai bisericii noastre, care, desi aveau o desavârsire spirituala atât de mare, totusi sufereau, dupa iconomia lui Dumnezeu, de o multime de boli, confirmând cele spuse de apostoli: “…puterea Mea se desavârseste în slabiciune…” (II Corinteni, XII, 9) ?
Conform homeopatiei, infectiile psoriasisului, sifilisului si hepatice (care nu au legatura cu bolile corespunzatoare din medicina clasica) se mostenesc, si în felul acesta raul material si spiritual se eternizeaza. Fara teama, Winer adauga urmatoarele: “…psoriasisul este o manifestare simbolica a pacatului originar”.
Dupa parerea fondatorilor homeopatiei, “nu exista nimic în lume care sa fie capabil sa modifice si sa îmbunatateasca o infectie, în afara de medicamentul homeopat spiritualizat”. Asa se descopera ca homeopatia este un sistem care depaseste limitele tratarii, intervenind un sistem care propune “moduri de mântuire” pentru om, pentru ca este autodeclarata ca fiind capabila sa inverseze consecintele spirituale si trupesti ale pacatului originar!
Winer mentioneaza niste comentarii ale homeopatului Schwartz, care se raporteaza la un mod de actiune mai profund al homeopatiei, spunând ca: “…homeopatia are legatura nu numai cu evolutia trupeasca a omului, ci si cu evolutia lui spirituala – medicamentul homeopat într-adevar salveaza sufletele cu acest mod de actiune, Homeopatia ajuta la distrugerea raului, ajuta sa se deschida “centrele” superioare si sa curga de acolo energie cereasca si spirituala”. De asemenea. Winer, punând întrebarea “daca homeopatia este un sistem de desavârsire pentru ispasirea omului de pacatul originar”, da raspunsul ca homeopatia “poate sa fie un mijloc care sa ajute oamenii sa alunge «straturile» necunoasterii, orbirii si egoismului, iar în final o viata perfecta si morala poate fi tinta tuturor metodelor de tratament”.
Asadar, si aici se observa ca homeopatia se extinde si la vindecarea patimilor spirituale, ca de exemplu egoismul. Dar, pentru un crestin ortodox, vindecarea unei astfel de patimi cum este egoismul se trateaza numai cu participarea la viata bisericeasca, bineînteles nu cu medicamentul homeopat.
Deci, homeopatia uneste legea de tratament cu legea spirituala a carei încalcare produce boala. De aceea si marele homeopat Pierre Schimdt, la un congres international al asociatiei homeopatilor, sustine ca medicul homeopat, în afara de medicament, trebuie sa dea pacientului indicatii exacte” …în legatura cu «igiena» de natura morala si sufleteasca, astfel încât sa nu se mai repete aceleasi greseli care le-a facut înainte încalcând legea, în acest fel provocându-si boala sau cele facute de stramosii lui… Prevedem o purificare a speciei umane…
Medicul homeopat, pentru a merita aceasta denumire trebuie sa fie un întelept sintetic si în acelasi timp instruit spiritual.
Deci, ce ne-au învatat întelepciunea secolelor si religia tuturor oamenilor? Că diminuarea dorintelor, înlocuirea sau materializarea patimilor, concentrarea sunt cele mai sigure moduri pentru ca sa dobândeasca cineva bucuria dezvoltarii si sanatatii perfecte. Dar, pentru aceasta, pacientul are nevoie de instruire pentru a pricepe necesitatea alinierii lui la poruncile sfinte ale legii. Puteti sa spuneti ca nu este necesar medicul pentru a-l instrui în biologia metafizica pe pacientul care cere ajutor? Tocmai aici este marea diferenta între alopatul care trateaza doar corpul material care se pierde o data cu moartea si homeopatul care-l hraneste pe cel care continua sa traiasca si sa sufere, adica pe omul viu, lucru pe care nici o stiinta nu a reusit sa-l determine înca.
Reînnoiti-va, reînsufletiti-i pe pacientii vostri eliberati omul de infectia cronica, eliberati-i prin homeopatie, prin homeopatie pura, din aceasta catastrofa numita psoriasis; faceti omul potrivit pentru treapta lui Dumnezeu”.
Asadar, este clar ca homeopatia înecarca sa “elibereze” omul si ca tinta ei principala este sufletul pacientului, nu corpul lui. Sa subliniem ca homeopatia trateaza mergând de la suflet catre ratiune si corp. Exista homeopati care compara modul de preluare a istoricului bolii de catre un homeopat cu un fel de spovedanie, si continua sustinând că, în principiu, homeopatia este interesata de cele care “în conceptia crestina sunt considerate adânci si întunecate”. Aici trebuie subliniata si legatura homeopatilor cu hindusii si punctele comune pe care le are legea hindusa a lui Karma cu tratamentul homeopat.
Asa că în afara de contemplarea în totalitate a cosmosului, prin elementele spiritiste, alchimice si magice pe care le contine, homeopatia da medicamentul homeopat, care reprezinta “elementul dumnezeiesc”, pentru a readuce la normal fluxul substantei dumnezeiesti a omului, iar medicul homeopat preia sarcina intermediarului care conduce omul la eliberarea din pacatul originar, precum si din raul material si spiritual.
Dar noi, fiind crestini, stim foarte clar ca numai Biserica este cea care poate sa-l elibereze pe om din pacatul originar si din raul spiritual si sa refaca relatia omului cu Dumnezeu, însa aceasta prin participarea la energiile necreate ale lui Dumnezeu, iar nu printr-o falsa coincidenta a substantelor.
Înainte de încheierea acestui vast subiect care, desigur, nu poate fi finalizat într-un studiu atât de scurt, dar a carui intentie este sa arate aceasta mare problema si sa ne dea motive să ne problematizam, as dori sa mentionez foarte pe scurt înca trei puncte de vedere asupra acestei probleme:
a) Cauzele raspândirii metodelor homeopate
b) Cum este explicata actiunea “medicamentului” homeopat când apare vreun rezultat
c) Daca într-adevar nu este periculos “medicamentul” homeopat, dupa cum spun sustinatorii lui.
Observam urmatoarele:
a) Cauzele raspândirii metodelor alternative
Nu sunt scutiti de vina pentru raspândirea metodelor alternative, neconventionale de tratament niste reprezentanti inconstienti ai medicinei clasice, care exagereaza cu administrarea medicamentelor si deseori cu privirea impersonala asupra pacientului. Aceste situatii, care cu siguranta trebuie corectate, în principiu se datoreaza practicarii gresite a medicinei. Multi medici apartinând medicinei clasice nu au rabdarea sa ia bolnavului un istoric complet, care este cel mai important element pentru un diagnostic corect. De asemenea, comunicarea corecta medic-pacient ajuta la tratament, mai ales în situatiile afectiunilor cronice psihosomatice.
În orice caz, raspândirea metodelor alternative de tratament (homeopatie, acupunctura etc.) nu este independenta de raspândirea ereziilor din vremurile noi, de tendinta de înselaciune si de confuzia care exista în ziua de astazi.
b) Explicarea actiunii “medicamentului” homeopat
În cazurile în care da rezultate “medicamentul” homeopat, acestea vor trebui explicate cu actiunea medicamentului figurativ Placebo. Nu este corect ca unii sustin ca ceea ce ne intereseaza este numai rezultatul tratarii. Sa nu uitam ca si în spatiul magiei exista “tratari”, precum si în spatiul protestantilor cu “darul vindecarii”. “Tratari” exista si cu fenomenul extravagant al uroterapiei, adica administrarea orala a urinei la pacient sau prin alte modalitati. Dar, în general, aceste tratari sunt de scurta durata, boala revenind.
Trebuie subliniat ceea ce ne este cunoscut din Sfânta Scriptura si din traditia noastra ortodoxa, că ispititorul poate sa trateze pentru a castiga sufletul omului. Deci, nu ar fi trebuit sa excludem si elementul ispititor al “tratarii”, mai ales când aceasta este practicata în strînsa legatura cu practicile provenite din traditiile orientale.
În orice caz, metodele alternative de tratament “dau rezultat”, în general, la afectiunile de natura psihica, dar în cazuri mai dificile “ridica mîinile sus “, adica nu au nici o propunere sau solutie pentru rezolvarea lor.
Specialistii Bisericii în tema ereziilor încadreaza homeopatia în capitolul alchimiei. Într-adevar, metodele alternative de tratament nu reprezinta nimic altceva decât reîntoarcerea anticului medic magician-vrajitor în viata societatii de astazi.
c) Pericolele homeopatiei
Sunt periculoase “medicamentele” homeopate?
Vom aminti situatia “medicamentelor homeopate nocive” (Nosodes) care sunt preparate din tesuturile canceroase, din cele cu lichid tuberculotic, din lichid sifilitic, din secretii gonoreice, din venin de sarpe, din mercur etc. Aceste medicamente sunt periculoase pentru sanatatea celor care le folosesc si sunt contrarii moralei medicale si deontologice.
Situatiile în care “medicamentul” homeopat este extrem de periculos sunt cele în care pacientii cu boli grave renunta la tratamentul medicinei clasice pentru a urma o metoda de terapie homeopata sau o alta alternativa. Deseori evolutia acestor boli este ireversibila dupa ce oamenii descopera gresala lor si revin la tratamentul traditional pe care îl luau; iar vina pentru aceste situatii este absolut a “terapiilor alternative” cu promisiunile lor false.
Epilog
Toate acestea au fost scrise cu intentia de a fi clarificata problema homeopatiei, care nu are nici baza stiintifica. Este clar ca este întemeita în spatiul misticismului si pe modul de gîndire al teoriilor religiilor orientale.
Exista pericolul major, daca se dezvolta homeopatia, precum si celelalte metode alternative de tralament (acupunctura. reflexoterapie etc.) ca aceasta sa aiba un loc de “punte” care sa-i conduca prin înselaciuni pe multi crestini neinformati spre religiile orientale, în prima faza crescând sentimentele lor crestinesti. Crestinii apeleaza la astfel de metode, necunoscând acest aspect care a fost mentionat în text.
Dar homeopatii, care spun ca sunt crestini, cum este posibil sa nu cunoasca aceste aspecte ale problemei? Sau înseala cu ipocrizie sustinând ca homeopatia nu este contrara crestinismului?
Este cunoscut ca pe iubitorii “New Age-ului” îi reprezinta astfel de teorii si chiar îi satisfac. Este aplicarea teoriilor lor despre univers la nivel medical.
De asemenea, trebuie clarificat ca “metodele alternalive” de tratament (homeopatie, acupunctura etc.) nu trebuie confundate cu regimul sanatos de hranire si cu tratamentele cu plante simple care trebuie sa faca parte dintr-un mod de viata echilibrat..
Exista multe grupari mistice si cu caracter religios, care folosesc în mod foarte periculos în învataturile lor idei referitoare la sanatate. Toate aceste grupari, împreuna cu credintele lor, sunt bazate pe religii si conceptii orientale, amestecate cu diferite forme si practici de magie.
Învatatura principala a acestor grupari este totalitatea “cosmosului”. Conform acestei teorii, exista un dumnezeu impersonal, care este o putere universala sau o energie care coincide cu universul (bioenergie). Absolut tot ce se întâmpla este manifestarea acestei energii absolute. Nu exista deosebire între substanta lui Dumnezeu si cea a omului. Dumnezeu nu exista în afara omului. Luând ca baza acest punct de vedere pentru Cosmos, cei care se ocupa cu misticismul învata ca omul, descoperindu-L pe “Dumnezeu – El însusi” si activând puterile care se ascund în interiorul lui, are puterea sa se vindece singur.
Homeopatia este si ea una dintre aceste practici terapeutice, bazate pe aceasta teorie despre cosmos. Bineînteles ca toate aceste metode mistice care izvorasc din învataturi si credinte specifice religiilor orientale si magiei sunt contrare cu credinta crestin-ortodoxa, mai ales în ceea ce tine de conceptia despre viata si despre cosmos, conceptie total opusa celei crestinesti.
Cum este oare posibil ca practicantii crestini ai acestei metode sa nu stie ca fondatorul homeopatiei, Samuel Hahneman, sustinea ca Confucius a fost mai mare decât Iisus Hristos? Si oare cum este posibil ca o metoda “terapeutica” sa fie dupa voia lui Dumnezeu, daca fondatorul ei a vorbit împotriva lui Iisus Hristos?
Nădăjduim că, cu ajutorul si binecuvântarea lui Dumnezeu, acest text va ajuta la clarificarea confuziei.

HOMEOPATIA – FORMA MODERNA DE VRAJITORIE

În zilele noastre, cand magia si vrajitoria sunt intens promovate, cand valorile tradiționale sunt luate în zeflemea, iar Morala pusa la zid, este imperios necesar sa luam atitudine noi, crestinii, care trebuie sa fim lumina lumii. Faptul ca Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a întrupat pentru a mântui neamul omenesc, este pentru noi un lucru de nezdruncinat, în ciuda tuturor loviturilor pe care le primim, iar Cuvantul Sau, în litera si duhul caruia trebuie sa ne manifestam, este pentru noi infailibil.
Ca atare este datoria noastra sa luam cat mai ferm atitudine în fata provocarilor contemporane, iar prin prezentul articol, împotriva homeopatiei – o forma moderna de vrajitorie, prin care ne reîntoarcem la medicul-vrajitor din vechime.
Aceasta forma de “medicina alternativa”, laudata si promovata de multa lume, din pacate si de unii ortodocsi, este pierzatoare de suflet! Parintele Paisie Aghioritul o considera sarlatanie, iar Biserica Ortodoxa a Greciei a luat deja o pozitie împotriva acestei practici oculte.
Ce este homeopatia?
Homeopatia deriva din limba greaca si înseamna “suferinta similara”. Ea a fost fondata de germanul Samuel Hahnemann, alchimist si mason. Este mai degraba o forma mistica decat medicala, care nu se bazeaza pe stiinta, ci pe o anume conceptie despre om si cosmos, o conceptie anti-crestina.
Remediul homeopat se obtine practic din orice si constă în “ceva” care, administrat cand esti sanatos, te va îmbolnavi de respectiva boala; un fel de a contracara focul prin foc. Din punct de vedere medical, nu are nici un efect si sa vedem concret de ce: Daca esti alergic la “ceva”, homeopatia îsi va prescrie ca tratament tocmai acel “ceva” care în mod normal te-ar face alergic. Desigur acel “ceva” va fi diluat cat mai mult dar nu pentru a preveni un eventual risc în cazul substantelor otravitoare, ci pentru un scop mistic, care vom vedea puțin mai târziu în ce consta. Acum sa vedem modul de diluare care pune sub semnul întrebarii aceasta practica, determinandu-o a fi considerata sarlatanie: o picatura de “ceva” se dilueaza în 99 de picaturi de apa, obtinandu-se o solutie de concentratie C1. Apoi o picatura din C1 se amesteca iar cu 99 picaturi de apa, obtinandu-se o concentratie C2, si tot asa. Ca fapt divers, C2 înseamna un raport de 1/10000, iar C6 1/1000000; C6 echivaleaza cu o picatura în 20 de piscine, iar C12 o picatura în Oceanul Atlantic. Ei bine, la aceste dilutii, nu mai exista nici o molecula din substanta initiala, adica din acel “ceva”. Asta o spune stiinta. Homeopatii sunt însa de alta parere: ei au inventat “memoria apei”. Dupa ei, apa – care stim sigur ca este cel mai puternic solvent, ar tine minte materia ce s-a pus în ea si, mai mult, ar transmite informatia mai departe, solutia fiind cu atat mai puternica, pe cat mai diluata. Iata o afirmatie nu numai îndrazneata ci – după cum reiese si din experimentele facute – si stupida. De 200 de ani încoace, homeopatii nu au reusit sa demonstreze aceasta “memorie a apei”, apa care retine numai ce vor homeopatii sa retina, nu si celelalte materii cu care intra în contact. Desigur, medicina clasica are dezavantajele ei si efectele ei secundare, ceea ce ne face într-o anumita masura sa fim deschisi la noi idei. Dar a fi deschis la o alternativa e una, iar a astepta de 200 de ani demonstratia e cu totul altceva.
Si, ca sa încheiem oarecum analiza strict medicala a fenomenului, trebuie mentionat ca foarte multi doctori de o înalta calificare, precum si oameni de stiinta de pretigiu duc un adevarat razboi în Occident, împotriva acestei “terapii”. În America s-a înfiintat chiar Asociatia Medicala Americana (1846) cu scopul interzicerii homeopatiei. Sunt si alte organizatii precum National Council Against Health Fraud, NHS, revistele de specialitate “The Lancet” sau “The Technology Journal of the Franklin Institute”.
Din punct de vedere spiritual, homeopatia face parte din New-Age, Noua Religie Mondiala, care pregateste terenul lui Antihrist.
Conform homeopatiei, cauza bolii rezida în dereglarea fluxului energetic. Da, ati citit bine a fluxului energetic. Conform lui Hahnemann si urmasilor lui, persoana lui Dumnezeu este totuna cu energia Lui, adica Dumnezeu este impersonal ceea ce înseamna că Biblia, Hristos, toate pica. Învatatura homeopata despre viata si suflet este identica cu cea orientala sau cu cea pagana, care printre altele sustin reîncarnarea. Adica exista o energie, nu o persoana, care curge prin tot universul de-a valma, si din care se adapa nu numai plantele si dobitoacele, ci si oamenii, iar prin dereglarea ei, cumva, apare boala. Cert este ca prin acceptarea acestei conceptii pagane, omul devine propriul lui dumnezeu; nu mai are nevoie de Hristos, trebuie doar sa reintre în normal cu “energia vitala”. Alte tehnici dracesti din aceeasi categorie sunt bioenergia, acupunctura, Tai-Chi, magnetismul.
Necesitatea acelor dilutii este determinata tocmai de aceasta doctrina ce poarta numele de vitalism. Cu cat acel “ceva” este mai puternic diluat, cu atat solutia se “spiritualizeaza” mai mult, pana cand se ajunge la substanta simpla, adica la acea energie, care confera “putere” medicamentelor homeopate. Nu-i putin lucru sa precizam ca pentru Hahnemann, Hristos a fost un “sentimentalist înflacarat”, Confucius fiind superior Mantuitorului.
Din pacate, neglijenta noastra, care se manifesta din plin în toate sferele de activitate, implicit si în Biserică, face ca acest subiect, insuficient dezbatut în acest articol, sa treaca pe langa noi, fara a-i acorda atentia cuvenita. Este foarte dureros pentru trupul Bisericii, ca o parte din credinciosi sa desconsidere si sa minimalizeze acest subiect, apeland chiar la medicamentatia homeopata.
De asemenea, este regretabil faptul ca la noi în tara, Consiliul Medicilor nu a luat nici o hotarare ferma pentru stavilirea acestui fenomen si ca destul de multi medici de familie considera homeopatia o alternativa viabila.
Un anumit individ a pus la bataie 1 milion de dolari americani pentru oricine ar dovedi ca disolutiile homeopate ar fi mai mult decat apa chioara. Premiul este înca nerevendicat si cu siguranta va ramane asa mult timp, de vreme ce experimentele homeopatilor au esuat în demonstrarea afirmatiei lor.
Singura ameliorare care provine din tratamentul homeopatic este datorata nu medicamentului, ci auto-sugestiei, stiintific spus efectului placebo: daca crezi ca te vei îmbolnavi asa se va întampla, si invers.
Chiar si în cazul în care homeopatia ar da rezultate, crestinii nu ar trebui sa apeleze la ea, avand în vedere doctrina pagana ce sta în spatele ei. Sa speram ca, pe viitor, atat Biserica, precum si forul medicilor sa adopte o pozitie ferma împotriva acestei înselatorii.
Americanii au o vorba: daca arata ca o rata, merge ca o rata si macaie ca o rata, atunci probabil e o rata. Sa luam si noi aminte!

Total
9
Shares
Previous Post

Nicolae Savudis

Next Post

Sfântul Isaac Sirul – Sfaturi duhovnicești

Related Posts