În copilărie, zilele preferate din luna iulie erau cele în care îi sărbătoream pe Sfântul Ilie, pe Pălie și pe Sfântul Foca, adică 20, 21 și 23 iulie. Aveam timp berechet de citit și de joacă, nu lucram nimic, căci – zicea bunica – și un fir de praf dacă ștergem, Sfântul Ilie va trăsni, Pălie va aduce grindină sau ploi mari, iar Sfântul Foca – incendii. De ce ar fi făcut asta niște Sfinți?! Nu am căutat răspunsuri atunci, ci pe măsură ce am crescut, mai ales că mă intriga înverșunarea celor trei, dintre care îl „cunoșteam” cât de cât doar pe primul.
Ce spune Biblia despre acesta?
Ilie Tesviteanul a fost un profet al Vechiului Testament și a trăit cu aproape 900 de ani înaintea lui Hristos. Prenumele său, Eliah, înseamnă «Iahve este Dumnezeu»”, iar numele „Tesviteanul” are legătură cu Tesba, localitatea în care s-a născut. Biografia sa se găsește în Cartea a III-a a Regilor (capitolele 17-19) și în Cartea a IV-a (capitolul 2).
Tatăl lui Ilie, Sovac, era preot al Legii Vechi și își crescuse fiul în credința față de Dumnezeu. Ahab, regele din acele timpuri, i-a prigonit pe cei care credeau în Legea lui Moise, întrucât el și soția sa Izabela se închinau idolilor. Pentru asta, Ilie i-a mustrat și a prevestit că asupra evreilor se va abate seceta, până ce îi va dezlega el de blestem.
Ca să îl ferească de mânia lui Ahab și a Izabelei, Dumnezeu i-a poruncit să se ascundă în diferite locuri: de exemplu, lângă un râu – unde a fost hrănit de corbi. Mai apoi, a stat multă vreme în casa unei văduve, căreia i-a înviat fiul.
După trei ani, Dumnezeu l-a îndemnat pe Ilie să-l vestească pe Ahab că va da ploaie pe pământ. Ilie s-a întors în cetate, dar reîntâlnirea celor doi nu a fost una convențională.
Pentru a-i dovedi regelui care este adevărata credință, Ilie i-a propus următorul test. Să-i adune și pe oamenii care credeau în Dumnezeu, și pe cei idolatri. Să li se dea doi viței. Să le-aducă jertfă și zeilor, și lui Dumnezeu. De focul pentru lemnele de pe jertfelnic se vor îngriji divinitățile în care credeau oamenii. Ei urmau să se roage, ca să se coboare focul din cer și cine va răspunde cu foc acela este Dumnezeu, a explicat Ilie.
Primii au făcut asta cei ce credeau în idoli, dar lemnele au rămas neatinse.
I-a venit rândul lui Ilie. A aranjat lemnele; a tăiat vițelul în bucăți; a pus bucățile peste lemne, după care i-a îndemnat pe oameni să toarne multă apă peste toate.
Când a venit seara, și-a început rugăciunea: „Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să descopere astăzi oamenii că Tu singur ești Dumnezeu în Israel și că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, ca să afle poporul că Tu le întorci inima la Tine!”.
Din cer s-a pogorât atunci foc, jertfa s-a mistuit, iar evreii au căzut cu fața la pământ și au recunoscut: „Domnul este Dumnezeu”.
Pe prorocii idolatri Ilie i-a pedepsit cu moartea.
Aflând ce s-a întâmplat, Izabela a vrut să îl ucidă pe Ilie, însă el a fugit iar. Dumnezeu l-a ocrotit din nou; l-a îndrumat și, ca să-i fie mai ușor în peregrinările sale, i-a dăruit un ucenic: pe Elisei.
Elisei a fost, de altfel, martorul ultimei minuni pe care a făcut-o Ilie. Prorocul a simțit că e vremea să se despartă de lume și, de câteva ori, a încercat să îl ferească pe Elisei de durerea separării definitive. Dar Elisei nu a vrut să îl lase singur. Ajunși la Iordan, Ilie a lovit apele cu mantaua făcută sul, apele s-au dat la o parte și, astfel, au trecut amândoi.
Tot Elisei a văzut cum Sfântul Ilie a fost ridicat la cer „într-un vârtej de vânt”, „într-un car de foc” cu „niște cai de foc”.
Sfântul Ilie este pomenit și în Noul Testament. Apare în scena Schimbării la Față a lui Iisus, alături de Moise, pe muntele Tabor.
Ce spune tradiţia populară despre Sfântul Ilie?
Sunt multe legende românești despre el. Se crede că acesta a primit de la Dumnezeu o căruță cu cai de foc și un bici. Din când în când, pornește la o veritabilă vânătoare de demoni. Plesnește din bici, răspândește foc, iar sunetele care se aud sunt ca de tun. De aceea, vara, când fulgeră și tună, se spune că Sfântul Ilie se plimbă prin cer, cu căruța lui duruitoare.
Şi cine e Pălie?
Pălie are numele derivat de la verbul a păli (care înseamnă și a arde, a pârjoli, a ofili). Este doar un personaj din folclorul românesc, nu un Sfânt, iar sărbătoarea lui nu există în calendarul Bisericii. Oamenii din popor îl consideră vizitiul Sfântului Ilie. Unii lingviști notează chiar că Pălie ar fi un alt nume al Sfântului.
Dar Foca?
În ceea ce-l privește pe Sfântul Sfințit Mucenic Foca, în 23 iulie e celebrată mutarea Moaștelor sale din Sinope – unde a fost episcop, în Constantinopol, eveniment petrecut în 403.
El a fost martirizat din porunca împăratului Traian, pentru că a refuzat să se închine idolilor. E prăznuit în 22 septembrie, alături de alt Sfânt Foca, executat cu o sută de ani mai târziu. Acest al doilea Mucenic a locuit tot în Sinope și e numit Foca Grădinarul, căci trăia din grădinărit. Iubea oamenii și le împărțea prisosul de zarzavaturi.
Pentru că era creștin, a fost prigonit de autoritățile păgâne. Dioclețian a trimis soldați să îl ucidă și respectivii au ajuns la el, dar nu și-au dat seama cine este. Foca i-a primit în casă, i-a ospătat, i-a găzduit peste noapte. Între timp, și-a săpat propria groapă în grădină. A doua zi, le-a dezvăluit militarilor identitatea sa. Aceștia l-au ucis și l-au îngropat în mormântul făcut în ajun.
Cei doi Sfinți Foca au în comun demnitatea, credința și devotamentul față de Dumnezeu. Iar cu Sfântul Ilie se aseamănă prin curajul cu care înfruntă orice. Un curaj hrănit de dragostea lor pentru Cel de sus.
Ioana Revnic
Sursa: http://basilica.ro.
