Îmbrăţişarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel

Îmbrățișarea Sfinților Apostoli Petru şi Pavel este tema uneia dintre Icoanele păstrate de tradiția creștină, încă din primele zile ale creştinismului. Această compoziție, rară, iar uneori chiar neîntâlnită de mulți, este de o deosebită frumuseţe, căldură şi unitate. Cu toate că nu toţi înțeleg duhul acestei Icoane, despre care vom vorbi mai jos, ea ar trebui pusă din nou pe pereții Bisericilor şi în casele creştinilor. 

Sfântul Apostol Petru era pescar din Betsaida, localitate de lângă Marea Galileii. Mai înainte de a fi numit Apostol, acesta se numea Simon. Hristos Şi-a strâns cei 12 Ucenici începând cu Andrei şi Simon Petru, cei doi fraţi pescari. Apostolul Petru este cel mai bătrân dintre cei 12 Apostoli ai lui Hristos. Apostolul Petru a murit la data de 29 iunie 67, fiind răstignit cu capul în jos, la ordinul împăratului roman păgân Nero, pe locul unde se afla astăzi Catedrala Sfântul Petru din Vatican, Roma. 

Sfântul Apostol Pavel a fost un bărbat iudeu, deosebit de învățat, fariseu și învățător de lege în iudaism. El a ucenicit lângă marele Gamaliel, unul dintre cei mai înțelepți dascăli din vremea sa, și a ajuns unul dintre cei mai înfocați persecutori ai creştinilor. Până să se întâlnească cu Hristos, acesta se numea Saul. După convertirea la dreapta credinţă creștină, el a devenit unul dintre cei mai înfocați propovăduitori ai Împărăției lui Hristos. Tot în Roma şi la aceeași dată cu Sfântul Apostol Petru a murit şi Apostolul Pavel, fiindu-i tăiat capul. Această moarte, considerată mai demnă decat altele, i s-a acordat datorită cetățeniei sale romane. 

Sfinții Apostoli apar într-o Icoană numită “Soborul Sfinților Apostoli”. Pe lângă aceasta mai exista însă și alte reprezentări ale Sfinților Apostoli, precum Icoanele individuale de pe catapeteasma Sfântului Altar sau alte Icoane portabile. Cu toate acestea, în tradiția creștină, unele dintre aceste Icoane s-au bucurat de o evlavie mai mare decât altele. Dintre toți Sfinții Apostoli, doar Petru și Pavel sunt pictaţi adesea în Icoane, fiind luați ca sfinți ocrotitori ai Bisericilor și ca nume de botez. Cultul liturgic s-a născut și s-a organizat în preajma mormintelor Sfinților Apostoli. Acestora li s-au închinat Biserici şi mănăstiri. După cum vom vedea, Petru şi Pavel au fost cinstiți în mod deosebit la Roma, în Apus, şi la Ierusalim şi Constantinopol, în Rasarit. Problema iconografiei acestor doi Sfinți Apostoli se cercetează însă cu dificultate, din pricina sărăciei izvoarelor. 

Icoana în care apar acești doi Sfinți este adesea zugrăvită în chipul următor: pe fundalul auriu al Icoanei sunt reprezentați Sfinții Petru și Pavel, ţinând între ei Biserica Apostolică, întemeiată de Hristos. În interiorul micuței Bisericuţe, apare Sfânta Masă, având pe ea Sfintele Taine. În partea de sus a Icoanei, Mântuitorul Hristos apare binecuvântându-i. Strălucirea gamei cromatice dată de dominanţa de auriu, roșu și albastru, este temperată de verde, ocru şi gri, care conferă picturii multă subtilitate. Legat de Biserica lui Hristos și de însemnătatea creştinilor, Sfântul Apostol Pavel spune acestora: “Deci, dar, nu mai sunteți străini și locuitori vremelnici, ci sunteți împreună cetățeni cu Sfinții și casnici ai lui Dumnezeu, zidiţi fiind pe temelia Apostolilor și a Proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuși Iisus Hristos. Întru El, orice zidire bine alcătuită crește ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, în Care voi împreună sunteţi zidiți, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duh.” (Efeseni 2, 19-22) 

După cum spuneam şi mai sus, această Icoană este una destul de rară, foarte greu putând fi găsită în fresca vreunei Biserici ori mănăstiri. Adesea, aceasta a circulat în Icoane portabile, atât în Biserici, cât și în casele creştinilor. În cele ce urmează vom căuta să înțelegem ce aduce cu sine această Icoană şi de ce trebuie să ne ferim, în înțelegerea ei. Cei doi Apostoli pot fi ușor recunoscuţi. Erminiile iconografilor din Sfântul Munte Athos, vorbind despre chipurile Sfinților Apostoli Petru și Pavel, dau indicaţii foarte concise: “Sfântul Petru, bătrân cu barba rotundă; Sfântul Pavel pleşuv, cu barba cenuşie.” 

Sfântul Petru este pictat, conform celor mai vechi mărturii iconografice, având faţa ovală, părul capului alb, în bucle mici, unite pe lateral cu barba cârlionţată, iar ochii îi sunt adânciţi. Aceste trăsături se văd încă din cele mai vechi Icoane, cum ar fi cea de pe peretele unui cubicul din secolul al III-lea, aflat într-o catacomba cunoscută sub numele “Catacomba Sfinților Petru şi Marcellinus”, situată la Roma, pe Via Labicena. Apostolul Pavel este înfăţişat în Icoană, conform unor mărturii iconografice la fel de vechi, dintre care amintim aici doar un basorelief de pe sarcofagul lui Junius Bassus, datat ca fiind din secolul al IV-lea și păstrat în criptele Vaticanului. În toate icoanele, Pavel apare astfel: fruntea largă și capul pleșuv, barba rară și cu fire subţiri și cenușii. Descrierea literară din “Actele Sfintei Tecla”, mărturisește: “Mic de statură, picioarele încovoiate înlăuntru, nasul relativ pronunţat, sprâncene unite și o fizionomie atrăgătoare.” Mic de statură, Pavel are figura prelungă, frunte mare brăzdată de trei cute orizontale, nas relativ pronunțat și curmat la legătura cu fruntea. Ochii sunt mari deschiși, în orbite adâncite. 

Ne vine în minte întrebarea: de ce tocmai acești doi Sfinți Apostoli apar îmbrățișați şi nu alţii? Apostolul Petru era cel mai bătrân dintre toți, lucru ce îi denotă un oarecare respect din partea celor mai mici ca el, în vreme ce Pavel, ca cel mai nou Apostol, s-a dovedit ca fiind cel mai aprins de râvna pentru Hristos. Adesea, acesta din urmă spunea: “Sufăr durerile nașterii până ce Hristos va lua chip în voi.” Am putea spune că acestea ar fi motivele, însă nu este adevărat întru totul. Între cei doi Apostoli, la un moment dat, aparuse o dispută privind propovăduirea Evangheliei lui Hristos, în cele ce privește lumea păgână. Petru era cel ce obliga pe păgâni și la anumite rânduieli din ritualul iudeu, precum tăierea împrejur și altele asemenea, în timp ce Pavel propovăduia o tăiere împrejur a inimii, deci o primire a lui Hristos, fără toate cele ale Legii celei Vechi. Legat de aceasta dispută, Apostolul Pavel spune: “Iar când Petru a venit în Antiohia, pe faţă i-am stat împotriva, căci era vrednic de înfruntare. Căci înainte de a veni unii de la Iacov, el mânca cu cei dintre neamuri; dar când au venit ei, se ferea şi se osebea, temându-se de cei din tăierea împrejur. Şi, împreuna cu el, s-au făţărnicit și ceilalți iudei, încât şi Barnaba a fost atras în fățărnicia lor. Dar când am văzut că ei nu calca drept, după adevărul Evangheliei, am zis lui Chefa, înaintea tuturor: Dacă tu, care eşti iudeu, trăiești ca păgânii și nu ca iudeii, de ce sileşti pe păgâni să trăiască ca iudeii? Noi suntem din fire iudei, iar nu păcătoși dintre neamuri.” (Galateni 2, 11-21)

Ce înțelegem din Icoana în care Apostolii Petru și Pavel stau îmbrățișați? Icoana în care cei doi Sfinți Apostoli se îmbrățișează este de o deosebită frumusețe. Fiecare Sfânt îl ține pe celălalt cu o mână peste umăr, iar cu cealaltă peste braţ. Obrajii acestora sunt apropiaţi, lucru ce indică o foarte mare unitate în cele propovăduite, până și în gânduri. Niciodată Ucenicii sau Apostolii adevărați ai Domnului nu au stat supărați ori în contraziceri. Chiar dacă păreri diferite s-au ridicat uneori, acestea s-au unit în foarte scurt timp, spre a întări puterea cuvântului și a comuniunii creștine. Icoana indică în primul rând unitatea creștinilor în slujirea Cuvântului lui Dumnezeu. Niciodată părerile de sine, izolate de ceilalți și rupte de Biserica lui Hristos, nu vor zidi Trupul cel tainic al Domnului. Adevărul și puterea lucrării cuvântului Evangheliei stă în comuniunea creştinilor între ei și în Hristos. Nimic nu se face de unul singur, nimic separat. De aceea, Icoana cu “Îmbrățișarea Sfinților Apostoli” aduce neîncetat în mintea închinătorului ideea neapărat a unității și împăcării, mai ales între aceia care au păreri diferite ori gânduri separate. Este o mare greșeală a spune cineva că această Icoana simbolizează îmbrăţişarea Bisericii de Răsărit cu cea de Apus. Chiar dacă nu se îmbrățișează în duhul unității și comuniunii ce răzbat din Icoana celor doi Sfinți Apostoli, aceste două Biserici nu se afla în lupta. Două lucruri diferite nu se pot îmbrățișa în duhul dragostei dintre Apostoli, atâta timp cât propovăduirea lor diferă în foarte mare măsură. 

Unde se găsește Icoana cu “Îmbrățișarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel”? Icoanele cu această compoziție nu sunt multe la număr. Una dintre cele mai renumite Icoane de acest gen se află în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Caracalu. De asemenea, ea se afla și în unele fresce foarte vechi din Grecia, Macedonia şi Serbia. În România, spre exemplu, ea poate fi admirată la Mănăstirea Snagov, lângă București, în turla centrală, unde sunt înfățișați toți Apostolii, cei doi fiind însă singurii care stau îmbrătişaţi. 

Teodor Danalache

Sursa: http://www.crestinortodox.ro

Previous Post

Fericirea din cuib

Next Post

Conversație telefonică cu Sfântul Apostol Pavel

Related Posts
Total
0
Share