În apărarea Preasfinţitului Ambrozie

Un episcop a îndrăznit să rupă tăcerea şi să spună câteva cuvinte despre aceşti Nero ai zilelor noastre. Dar despre Nero se pare că nu poţi vorbi nepedepsit. Preasfinţitului Ambrozie i s-a întocmit dosar penal. Ce anume a deranjat? Adevărul spus fără menajamente. Cum a putut îndrăzni un episcop să se exprime public, înfierând puterea seculară, mai ales acum, când a părut că poporul este bine controlat prin frică şi dezbinare?

Cuvântul Preasfinţitului se cădea să fie aspru. Nu mai suntem deloc într-un moment al discursului ocolitor. „Preşedintele ţării care nu face nimic pentru ţară şi care dezbină”, spune necruţător Preasfinţitul, arătându-i cu degetul pe aceşti Nero ai zilelor noastre. „Nu-i interesează Biserica. Sfidare peste sfidare. Oameni corupţi, desemnaţi miniştri şi prim-miniştri, n-au făcut nimic pentru ţară”.

O asemenea înfruntare făţişă a stârnit vâlvă, chiar dacă Episcopul Giurgiului nu a vorbit la vreo tribună din Piaţa Victoriei sau la vreun post de televiziune cu un rating ridicat, ci de pe solee, în Biserica din satul Pâslari, la predica din 14 octombrie 2021. „Să nu ai astăzi tu o strategie ca să-ţi protejezi ţara, ba mai mult decât atât, să ai miniştri care declară că nu vor ieftini combustibilii şi… uitaţi cum se duce ţara la vale şi cum se scumpesc toate, de la pâinică, untdelemnul, pâinea cea de toate zilele, pentru că cei care conduc ţara asta sunt oameni de nimic. N-au credinţă”.

E limpede că nu suntem ca Polonia sau ca Ungaria, care au dezvoltat strategii prin care să protejeze categoriile vulnerabile de acest terorism al preţurilor la gaze şi energie electrică. Se vrea îngenuncherea poporului român prin frică, prin foame, prin umilinţa traiului de pe o zi pe alta. Ierarhul aminteşte de toate aceste aspecte triste ale realităţii cotidiene din România, fără să se oprească: „Preşedinţii de după ’90 se duceau şi se închinau la Sfânta Parascheva. Erau alături de popor. Pe ăştia nu-i îngăduie Sfânta Parascheva să vină, pentru că sunt mincinoşi şi nu iubesc poporul”.

Sunt, fără îndoială, vorbe deloc prietenoase, dar şi răbdarea românilor are o limită. „Până când o să-şi bată joc oamenii aceştia de credinţa noastră?”. Şi, neapărat, Preasfinţitul Ambrozie a cuprins aici libertăţile şi drepturile acordate în ultima vreme minorităţilor sexuale în dauna valorilor familiei, atacurile orchestrate la adresa Bisericii Ortodoxe şi a Patriarhului, proiectul de lege cu privire la introducerea educaţiei sexuale în şcoli, jignirile aduse creştinilor care se închină Sfintelor Moaşte, batjocura ridicării lângă Turnul Sfatului din Sibiu a statuii unui guvernator străin care i-a omorât pe români. Ne-a cam ajuns tot acest dispreţ făţiş. „Când Şi-o lua mâna de pe ei, de pe ăştia care chinuie ţara, toţi vor sfârşi. Şi o să se găsească vreun procuror care să-i ia şi să vadă ce au făcut pentru străini, pentru corporaţii. Pentru popor n-au făcut nimic”.

IPJ Giurgiu a confirmat că dosarul întocmit Preasfinţitului Ambrozie a ajuns la Parchet. Se „impunea” acest dosar, fiindcă ierarhul a fost prea slobod la critică justificată. Dosarul penal cuprinde în sine un mesaj: indiferent de epocă, Nero nu poate fi un acuzat, ci acuzator al creştinilor. Noi, creştinii, suntem învinuiţi şi astăzi de mersul prost al treburilor ţării. Din cauza noastră, ni se tot repetă, avem o ţară săracă, needucată, lipsită de perspectivă. Atât de mare e propaganda şi atât de răspândită lozincăria, încât mulţi muşcă din această momeală. Ei, cum să-i convină puterii seculare ca un ierarh să demaşte minciuna? Noi, creştinii, suntem de condamnat imediat ce îndrăznim să purtăm războiul întru cuvânt. „Au sărăcit ţara şi noi trebuie să tăcem şi să nu spunem lucrurilor pe nume”.

„Singura care a făcut ceva pentru popor – continuă Preasfinţitul Ambrozie – a fost Biserica”. Odată demascată tema dezbinării noastre actuale, ierarhul îndeamnă la prudenţă, căci „Dumnezeu nu Se lasă batjocorit până în sfârşit”. Nu putem ceda ameninţărilor de tot felul, care ne introduc în acest experiment planetar.

Din durere pentru pătimirile poporului român, un ierarh a abandonat tăcerea şi a spus un cuvânt curajos într-o Biserică dintr-un sat din Giurgiu, pe care Dumnezeu a vrut să-l afle întreaga Românie. „Nu vă grăbiţi să vă vaccinaţi”. De ce? Străini de neam şi de credinţa noastră ne conduc pe cărări pierzătoare de suflet. Oameni cărora nu le pasă de noi, de sănătatea noastră, deşi asta pretind, ne pun îngrădiri, ne condiţionează libertatea, ne separă, ne dezbină. Reeducarea a început. Orice cedare, orice compromis nu înseamnă decât că ne mai vindem încă o bucăţică de ţară, încă o părticică de suflet. Nimic nu vom primi în schimb, decât durere.

Preasfinţitul Ambrozie a intuit bine acel non licet esse vos proferat de Nero. Şi, într-adevăr – aşa cum timpurile acestea tulburate ne vor arăta – nouă, creştinilor, nu ne este îngăduit să existăm. Persecuţia s-a dezlănţuit. Astăzi, cine are îndrăzneala să calce tăcerea cea infamă este pedepsit. Dar Dumnezeu ne cere cuvânt viu, netemător, vrednic de menirea dată. Preasfinţitul Ambrozie a îndrăznit să vorbească într-o epocă a zăvoarelor şi a lacătelor. Şi vrednic este de slujirea lui. Căci a vorbit ca un păstor îndurerat, văzând cum turma îi este ameninţată de atâtea valuri.

Sergiu Ciocârlan

Total
843
Shares
Previous Post

Viețile Sfinților – octombrie, ziua 25

Next Post

Tesalonic – procesiunea cu Sfintele Moaște ale Sfântului Dimitrie, Izvorâtorul de Mir

Related Posts