Un fiu, după moartea tatălui, a dus-o pe mama sa într-un azil de bătrâni şi îi face vizită din când în când. Într-o zi primeşte un telefon de la asistența azilului şi este rugat să se prezinte acolo deoarece mama lui e foarte bolnavă.
Fiul ajunge acolo şi o întreabă pe mama sa:
– Ce vrei să fac pentru tine?
– Seamănă iubire, pune ventilatoare în azil pentru că nu sunt şi căldura e insuportabilă. Cumpără și frigidere deoarece nu sunt şi mâncarea se strică. Au fost nopți în care mă culcam flămânda.
Fiul şocat:
– De ce îmi ceri asta acum, de ce nu mi-ai spus mai devreme asta?
– Eu sunt obişnuită cu căldura şi cu foamea, dragul mamei, mi-e frică pentru tine, pentru că tu nu vei putea suporta asta când la bătrânețe copii tăi te vor trimite aici.
Morala: În viață ce dai aceea primeşti!
Dacă tu nu ai făcut un parastas bunicilor, părinților tăi, oare crezi că pentru tine va face copilul tău?
Dacă tu nu ai aprins o lumânare în Biserică de Înviere în liniștea nopții, oare crezi că pruncul tău va merge sa te pomenească pe tine?
Dacă tu nu ai fost la un sărac să îl ajuți în necaz, oare crezi că copilul tău va merge la tine în spital?
Nu te înșela! Ceea ce semeni aceea culegi!
Mașina ta va fi vândută, casa la fel, ușa închisă, lacrimile uscate, nimeni nu te va cunoaște … Dacă nu ai educat propriul copil la timp, nu îl educă nimeni! Învestind timp în educația copilului tău, învestești și în tine!
Educația este iubire!
Mergi și curăță buruienile de pe mormântul părinților și bunicilor tăi împreună cu copii tăi! Explică-le viața, nu moartea! Arată-le lumina vieții! Aprinde candela în suflet și stai de vorbă cu copii și familia ta!
Sursa: Facebook – Teodor Ciurariu
