În Noul Schit din Sfântul Munte trăia monahul Chiril, care se îmbolnăvise grav şi se primejduia să moară. Atunci Stareţul Efrem, care pe atunci se afla în Noul Schit, a mers ca să-l spovedească pe monahul bolnav. Acesta spunea că pe umărul său cel stâng era lipită o hârtie pe care scria ceva, dar ce anume scria, nu putea spune. Veniseră acolo şi alţi părinţi şi, stând lângă patul său, se rugau cu metaniile ca Dumnezeu să-l ajute pe monahul ce trăgea să moară. Atunci Stareţul Efrem i-a rugat pe părinţi să iasă din chilia celui bolnav, după care l-a îndemnat pe monahul Chiril să spună ce anume vede. Atunci monahul i-a spus că în stânga lui se aflau mulţi demoni care voiau să-i răpească sufletul. Duhovnicul l-a întrebat:
– Pe Îngerul tău păzitor îl vezi?
– Da, este şi el aici.
– Pe Îngerul meu păzitor îl vezi?
– Da, îl văd şi pe el, dar Îngerul tău este mai mare şi ţine în mână un toiag.
După spovedanie duhovnicul l-a întrebat iarăşi:
– Hârtia mai este lipită pe umărul tău?
– Da, Gheronda, şi sunt şi demonii care mă batjocoresc.
Atunci duhovnicul, luminat fiind de Dumnezeu, i-a cerut monahului să-l întrebe pe Îngerul său păzitor ce scrie pe hârtie. Şi într-adevăr, Îngerul i-a spus ce anume era scris pe hârtie. Erau două păcate pe care nu putuse să şi le amintească, iar acum, cu ajutorul Îngerului, le-a mărturisit îndată duhovnicului. După ce duhovnicul i-a citit rugăciunea de iertare, şi-a ridicat epitrahilul de pe cel bolnav. Atunci monahul i-a spus că hârtia s-a lipit de epitrahil şi că păcatele sale ce erau scrise pe ea erau acum şterse, iar demonii fugiseră. Apoi Stareţul Efrem a plecat şi a cerut părinţilor să se roage pentru muribund, iar când acela avea să-şi dea sufletul, să-l strige iarăşi. Experienţa şi discernământul Stareţului Efrem l-au ajutat pe monah să-şi mărturisească neputinţele omeneşti, cu ajutorul Îngerului său păzitor. După puţin timp monahul şi-a dat cu pace sufletul în mâinile Domnului.
Extras din Cugetări duhovnicești– Monahul Marcel Karakalinul, Editura Evanghelismos, 2014.
