– Gheronda, adeseori mă doare stomacul şi îmi vine greu să-mi împlinesc îndatoririle duhovniceşti.
– Tu stai la discuţie cu gândurile tale, le vezi pe toate negre şi te chinuieşti fără motiv. Şi astfel te zdrobeşti sufleteşte şi trupeşte. Apoi, după un asemenea zbucium, te doare şi stomacul. Cum să mai găseşti atunci dispoziţie pentru cele duhovniceşti? Poţi lua ceva ca să-ţi treacă durerea de stomac, dar dacă nu dispare întristarea, iarăşi te va durea. Să nu primeşti gândurile care te aruncă în deznădejde, ca să nu faci nelucrătoare darurile pe care ţi le-a dat Dumnezeu. Cu cât vei avea o atitudine mai corectă, cu atât vei fi mai împăcată şi te vei linişti, iar sănătatea ta se va îmbunătăţi şi nu vei mai avea nevoie de medicamente.
Întristarea îl dezarmează pe om. Îi vlăguieşte toate puterile sale trupeşti şi sufleteşti şi nu-l lasă să facă nimic. Îi otrăveşte sufletul şi îi provoacă diferite anomalii în organism. Atacă părţile cele mai sensibile ale trupului şi îl istoveşte pe om prin neliniştea pe care i-o provoacă. Otrăvirea pricinuită de amărăciune poate răpune cu desăvârşire nu numai un organism sensibil, ci şi pe unul puternic. Ştiţi ce puteri are o maică de aici? Poate face o lucrare duhovnicească foarte bună, iar la treabă este spirt. Poate pune pe picioare toată mănăstirea, dar fiindcă este zdrobită de mâhnire, nu mai poate face nimic; îşi risipeşte toate puterile. Şi aşa e scoasă din funcţiune o maşină puternică.
Extras din Patimi și virtuți– Cuviosul Paisie Aghioritul, Editura Evanghelismos, 2017.
