Năvălirea în suflet a gândurilor, simţămintelor şi dorinţelor necurate este un fenomen obişnuit şi normal.
Simplul atac al acestora nu reprezintă un păcat. Păcatul începe abia în momentul în care primim şi păstrăm gândurile cele pătimaşe şi ne învoim cu ele. Însă, dacă le respingem, fără întârziere şi cu multă hotărâre, rămânem curaţi şi nevinovaţi.
De fiecare dată când reuşiţi să alungaţi ispita, să nu vă opriţi aici, ci alergaţi la rugăciune, până când în minte vă vor rămâne numai gânduri şi dorinţe curate. Doar astfel veţi duce o luptă adevărată împotriva vrăjmaşului diavol.
Îmbărbătaţi-vă! Diavolul se luptă cu voi, dar lucrul acesta nu înseamnă că sunteţi păcătoşi, şi atacurile vrăjmaşului nu trebuie să vă descumpănească. Ispitele provin din invidia diavolului şi se întorc asupra lui. De fiecare dată când respingeţi un atac de-al vrăjmaşului, vă asiguraţi o victorie şi sunteţi bine-plăcuţi şi lui Dumnezeu.
Nu este cu putinţă ca omul să evite atacurile venite din partea celui rău. Aşa este făcută viaţa noastră. Însă, acest fapt, nu duce la pierzarea credinciosului care se luptă cu ispita, ci la mântuirea lui.”
Sfântul Teofan Zăvorâtul
