PS Macarie Drăgoi (Episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord)
Mântuitorul nostru Iisus Hristos în drum spre Ierusalim i-a înștiințat pe ucenicii săi, spunându-le că va fi predat arhiereilor și cărturarilor și-L vor osândi la moarte, și-L vor da în mâna păgânilor, și-L vor batjocori, și-L vor scuipa, și-L vor biciui, și-L vor omorî, dar după trei zile va învia. Cu toate că le-a spus ucenicilor, le-a vestit despre sfintele Sale pătimiri, despre jertfa Sa făcătoare de viață, însă i-a întărit încredințându-i că va și învia din morți. Ei nu au înțeles profunzimea Crucii, n-au înțeles că Mântuitorul Iisus Hristos va fi dat pe mâna vrăjmașilor care Îl vor batjocori, Îl vor flagela, Îl vor răstigni și că Însuși Mântuitorul se va smeri până la iad, se va coborî în adâncurile cele de jos, ca să îi ridice, să îi elibereze pe drepții înlănțuiți în întunericul cel mai dinafară de către diavol. N-au înțeles deoarece, iată, fii lui Zevedeu, Iacov și Ioan apostolii, i-au cerut Mântuitorului un favor, zicându-I: Învățătorule, voim să ne faci ceea ce vom cere de la Tine! Iar El a zis: ce voiți să vă fac? Iar ei au zis: Dă-ne nouă să ședem unul de-a dreapta Ta și altul de-a stânga Ta întru slava Ta. Iar Iisus le-a răspuns: Nu știți ce cereți, puteți să beți paharul pe care Îl beau Eu sau să vă botezați cu botezul cu care M-am botezat Eu? Iar ei au zis: putem! Și Iisus le-a zis: paharul pe care Îl beau, îl veți bea și cu botezul cu care mă botez, vă veți boteza, dar a ședea de-a dreapta mea sau de-a stânga mea nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregătit.
Iată, vedem că încercările Golgotei nu se bazează pe forțele noastre omenești. Nu Îl putem urma pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos pe Golgota și în Răstignire, dacă suntem copleșiți de gânduri omenești și de ambiții lumești. Noi, sigur, putem să bem paharul pe care Domnul Îl bea și să ne botezăm cu botezul cu care Domnul se botează și la aceasta suntem chemați în toată vremea, la mărturisire și martiraj și trebuie să bem paharul acesta pe care Domnul l-a băut și să ne botezăm cu botezul cu care Domnul S-a botezat, însă aceasta nu o putem face decât împreună cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Nu o putem face decât atunci când traversăm Golgota suferinței, iar Golgota suferinței nu o putem traversa decât împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, cu Cel care a făcut experiența Golgotei suferinței și a Răstignirii. Deci, numai împreună cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos putem să înțelegem rostul încercărilor și să traversăm aceste încercări spre folos și spre mântuire.
Iată, în multe locuri bisericile sunt goale, Deniile vor răsuna în curând a pustiu, însă toate aceste încercări sunt îngăduite de Mântuitorul Iisus Hristos. Este un canon aspru pe care l-am primit de la Domnul în acest Post Mare și îl putem asuma, însă încercările acestea grele nu le putem traversa și nu le putem birui decât împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, Cel Răstignit și Înviat, Biruitorul iadului și al morții. Deci, să rămânem împreună cu Mântuitorul nostru Iisus Hristos, ca și El să rămână împreună cu noi!
Ca să putem bea paharul de care zice Domnul în Evanghelie și să ne botezăm cu botezul Său, adică să ne asumăm Golgota suferinței ca să și înviem împreună cu Mântuitorul Iisus Hristos, trebuie să dobândim cugetul Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. Cum putem să dobândim cugetul Mântuitorului nostru Iisus Hristos? Iată, Domnul Însuși ne spune în pericopa evanghelică după Sfântul Marcu, care s-a citit acum la Dumnezeiasca Liturghie: „Știți că cei ce se socotesc cârmuitori ai neamurilor domnesc peste ele și cei mai mari ai lor le stăpânesc, dar între voi nu trebuie să fie așa, ci care va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitor al vostru, și care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă, că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10, 42-45).
Numai în duh de smerenie și de jertfelnicie și de slujire putem să dobândim cugetul Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Nu putem să dobândim cugetul Domnului nostru dacă noi ne conducem după duhul lumii și nu după Duhul Sfânt. Ca să putem fi ai lui Hristos, trebuie să ne conducem după Duhul Sfânt și nu după duhul lumii. Adică, să căutăm mai întâi de toate să slujim, decât să fim slujiți; să căutăm să ascultăm decât să dăm ordine; să căutăm să dăm, decât să luăm. Aceasta însemnă duhul slujirii în Hristos, în Biserica cea una sfântă, sobornicească și apostolică.
Eram într-o călătorie misionară și treceam prin filtrul de control de la aeroportul din Copenhaga, laolaltă cu mai mulți slujitori ai Altarului, iar gardianul și-a dat seama că eu aș fi liderul grupului. A aflat în cele din urmă că sunt chiar episcopul ortodox român din Scandinavia și mi-a zis pe un ton solemn: You are the boss, adică tu ești seful! Și am răspuns: No, I am the servant, sunt slujitorul! Fiindcă asta ne spune Domnul Iisus Hristos în Evanghelie, Cel ce vrea să fie cel dintâi, să fie slujitorul tuturor, fiindcă El Însuși nu a venit ca să I se slujească, ci ca să slujească și să Își dea sufletul Său răscumpărare pentru mulți.
Așadar, să ne slujim unii pe alții și să ne încurajăm unii pe alții mai cu seamă în aceste vremuri de cernere, în aceste vremuri de încercare pe care trebuie să le înfruntăm creștinește așa cum le-au înfruntat sfinții înaintași și mai cu seamă martirii Bisericii. La aceasta ne cheamă Domnul, să bem paharul suferinței și să ne botezăm cu botezul sângelui. Este o mucenicie vărsarea sângelui, dacă e nevoie Îl mărturisim pe Hristos cu prețul vieții, însă este și o mucenicie albă, prin curățirea de păcate și de patimi, în ceea ce Părinții Bisericii ne spun: dă sângele ca să primești Duhul Sfânt, adică să primești Duhul Sfânt, nu duhul lumii. Sfinții 40 de Mucenici (pe care i-am sărbătorit la începutul postului), atunci când se chinuiau în iezerul înghețat din Sevastia Armeniei, se încurajau unii pe alții. Cei mai slabi spuneau: Iute este gerul! însă cei mai curajoși îi îmbărbătau pe ceilalți spunându-le: Dulce este Raiul. Apoi, alții poticnindu-se spuneau: Rece este gheața! însă cei mai tari în credință îi încurajau pe ceilalți spunându-le: Fierbinte este dragostea de Dumnezeu!
Așadar, preaiubiții mei, purtându-ne poverile unii altora în aceste vremuri grele, trebuie să ne încurajăm asemenea martirilor din vechime, fiindcă, iată, și noi trăim acum propriul nostru martiraj, însă să-l dedicăm Domnului și să ne încurajăm unii pe alții atunci când ne este greu. Când unii mai slabi spun: Iute este gerul!, noi trebuie să îi încurajăm spunându-le: Dulce este Raiul! Rece este gheața și aici în ținuturile scandinave, însă fierbinte este dragostea lui Dumnezeu, iar dragostea lui Dumnezeu topește ghețarii lăuntrici pretutindeni! Așadar, să ne încredințăm Domnului și să întrupăm Evanghelia în viața și faptele noastre. Amin.
Sursa: http://episcopiascandinavia.se/
