După cum bine știm, pe parcursul întregului an bisericesc Sfinții Părinți au rânduit să închine Sfinților Arhangheli mai multe zile de prăznuire. Astfel, pe 26 martie, a doua zi după Buna Vestire a Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, prăznuim Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, pe 13 iulie, Soborul Sfântului Arhanghel Gavriil, iar pe 8 noiembrie, cu doar o săptămână înainte de a intra în Postul Nașterii Domnului, cinstim cu toții Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri. Nu în ultimul rând, Biserica noastră face, la început de septembrie, în data de 6, pomenirea unei minuni săvârșită de Sfântul Arhanghel Mihail.
Dacă răsfoim calendarul nostru ortodox și observăm cu atenție, în ziua de 6 septembrie, sărbătoarea este consemnată chiar astfel: „Pomenirea minunii Sfântului Arhanghel Mihail în Colose” fără a explica, însă, despre ce minune este vorba, cum și în ce context a fost ea săvârșită și cine a fost „destinatarul” sau „subiectul” acestui fapt minunat. De aceea, ne-am gândit că este potrivit ca în această zi de sărbătoare să expunem în câteva rânduri motivul sărbătorii, spre a vă fi mai ușor de reținut și de transmis celor apropiați.
Îngerul cu sabia de foc
Din punct de vedere etimologic, numele de „Mihail” provine de la ebraicul „Miha’El”, termen compus la rândul său din mi, (cine); ke, (ca); El (prescurtare de la Elohim, „Domnul Puterilor”, nume dat în Vechiul Testament lui Dumnezeu). Cuvântul se traduce prin expresia „Cine este ca Dumnezeu?” sau „Cine se compară cu Domnul?”, un fel de interogație retorică pentru a sublinia ideea că nimeni şi nimic din această lume nu se poate compara cu puterea și dragostea lui Dumnezeu. Sfântul Mihail este Arhanghelul care poartă mereu o sabie de foc, fiind pus de Dutnnezeu să păzească porțile Raiului, după alungarea protopărinților noștri, Adam şi Eva, pedepsiti pentru păcatul neascultării poruncii lui Dumnezeu. În Cartea Apocalipsei se menționează că Sfântul Arhanghel Mihail va conduce cetele îngereşti în lupta împotriva diavolului, fapt confirmat și de reprezentările iconografice în care el este pictat ca un voievod care ține în mâna dreaptă o lance cu care străpunge diavolul și care are în capăt semnul Sfintei Cruci, iar în stânga un o ramură de finic.
Minunea din Colose
Revenind la subiectul editorialului nostru, pe 6 septembrie, Biserica noastră ne amintește de o minune pe care a săvârșit-o Sfântul Arhanghel Mihail pentru a salva Biserica din Colose. Mai exact, tradiția spune că Sfinții Apostoli Ioan și Filip au predicat Evanghelia la Heretop, aproape de oraşul Colose (astăzi, Turcia). În acest loc se afla o Biserică a Sfântului Arhanghel Mihail, iar cei doi Sfinți Apostoli, propovăduind Evanghelia lui Hristos, au prorocit că peste tot locul acela va străluci darul Sfântului Arhanghel Mihail și multe minuni vor fi săvârșite aici. Într-adevăr, așa s-a și întâmplat. Mergând Sfântul Ioan în alte locuri la propovăduire, iar Sfântul Filip pătimind în cetățile păgânilor, a izvorât din acel loc apă făcătoare de minuni, adunând mulțime mare de credincioși, dar și pe cei care nu primiseră încă Botezul, cu toții vindecându-se, după cum citim în Sinaxar: „Deci începură a veni la izvorul acela mulți, nu numai credincioșii, ci și necredincioșii, pentru că minunile cele ce se făceau îi chemau ca niște trâmbițe cu glas mare și toți cei ce beau și se spălau din izvorul acela se tămăduiau de neputințele lor și, primind sănătate, se botezau mulți în numele Sfintei Treimi”.
Printre cei care veneau să se roage și primească vindecare la acel izvor minunat s-a numărat și un păgân din Laodiceea, a cărui fiică era mută din naştere. Acesta primise poruncă în vis de la Sfântul Arhanghel Mihail să își ducă copilul la acest izvor ca să se vindece. Ascultând porunca Sfântului Arhanghel, fiica sa a primit vindecare, iar el a primit botezul creștin, zidind o Biserică frumoasă deasupra izvorului, cu hramul „Sfântul Arhanghel Mihail”. La 90 de ani de la acest moment, a venit aici un copil în vârstă de 10 ani din Ieripoli, pe nume Arhip, care a rămas în Biserică, postind și făcând rugăciuni ca și marii pustnici ai sihăstriilor. La momentul cuvenit și rândul de Dumnezeu, pusnicul Arhip s-a și călugărit, învrednicindu-se de darul preoției, învățând credincioșii despre tainele credinței și slujind în Biserica Sfântului Arhanghel Mihail până la adânci bătrâneți. Însă, după cum era de așteptat, păgânilor din orașul Ieripoli nu le-a convenit deloc acest lucru. Punându-se câțiva dintre ei de acord, s-au hotărât să acopere apa izvorului minunat, iar pe Arhip să-l omoare, punând vina pe seama tâlharilor.
Însă, Dumnezeu nu-i uită niciodată pe cei ce-I sunt aproape. Astfel, în clipa în care necredincioșii s-au apropiat de pustnicul Arhip, mâinile le-au amorțit pur și simplu, fără să le mai poată ridica. Iar din apă – după cuvintele Sinaxarului – a ieșit o pară de foc și, repezindu-se la ei, i-a alungat departe. Astfel, elinii s-au îndepărtat cu mare rușine de la izvorul acela făcător de minuni și de la cuviosul Arhip, însă scrâșneau cu dinții și se lăudau tuturor că, într-o bună zi, vor astupa izvorul, vor dărâma Biserica, iar pe cuviosul Arhip îl vor omorî. Și un alt plan le-a dat prin minte: pentru că în zonă erau două râuri mari, Licocaper și Kufos, păgânii s-au gândit să le devieze asupra locului făcător de minuni, ca astfel curgerea lor să dărâme Biserica Sfântului Arhanghel Mihail și să acopere cu apele acelea sfântul izvor, înecându-l pe cuviosul Arhip. Iar cuviosul Arhip, văzând planul lor, a căzut la pământ în Biserică, rugându-se lui Dumnezeu cu lacrimi și chemând în ajutor pe Sfântul Arhanghel Mihail, ca să-și păzească locul de apă, zicând: „Nu voi fugi de la locul acesta sfânt nici nu voi ieși din Biserică, ci aici să mor și eu, de va voi Domnul să fie înecat locașul acesta”.
Pe când se ruga el, a auzit un glas poruncindu-i să iasă din Biserică. Deci, ieșind cuviosul din Biserică, l-a văzut pe Sfântul Arhanghel Mihail în chip omenesc, spunându-i: „Îndrăznește și nu te teme! Scoală-te și vino la mine aici și vei vedea puterea lui Dumnezeu în apele acelea”. Cu adevărat, în clipa în care apele erau aproape de Biserică, s-a ridicat un stâlp de foc de la pământ până la cer, iar Sfântul Arhanghel a însemnat apele cu Semnul Crucii, poruncindu-le: „Să stați acolo!”. Și îndată apele s-au oprit. Și întorcându-se Arhanghelul către o piatră mare, care era aproape de Altar, a lovit în ea cu toiagul, piatra s-a despicat în două și s-a făcut în piatră o prăpastie mare, în care a poruncit apelor să intre, spre mirearea păgânilor. Astfel, înfăpruind minunea, Sfântul Arhanghel s-a suit înapoi la ceruri, iar cuviosul Arhip a dat slavă și mulțumire Bunului Dumnezeu pentru cele întâmplate.
De atunci, locul acela poartă denumirea de „Hones”, adică „mistuire”, căci de când -s-a petrecut minunea Sfântului Arhanghel Mihail, apele intră în piatră și se duc în pământ în mod inexplicabil.
În preajma acestei zile speciale de 6 septembrie, la început de An Bisericesc, rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne dăruiască tuturor sănătate și spor în tot lucrul bun, sub ocrotirea și purtarea de grijă a Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil.
Sursa: http://blog.bizanticons.ro
