Un indian în vârstă se străduia să explice o lecție de viață nepotului său, spunându-i următoare povestire.
„Înlăuntrul nostru se dă o luptă. O luptă fără sfârșit între doi lupi. Un lup este rău, invidios, supărăcios, nespălat, trufaș, nemulțumit. Vinovățiile lui îl urmăresc, se simte totdeauna mai prejos, minte și vrea ca totdeauna să fie întâiul. Este un mare egoist. Celălalt lup este bun, pașnic, bucuros, dătător de nădejde, liniștit, smerit, sensibil, milostiv, compătimitor, credincios, îi iubește pe toți și spune totdeauna adevărul. Lupta aceasta se duce înlăuntrul tău și în sufetul fiecărui om.
Tânărul, după ce s-a gândit puțin, a întrebat:
– Și cine din ce doi va birui?
Un zâmbet a apărut pe buzele bătrânului indian și, cu simplitate, i-a răspuns:
– Cel pe care-l vei hrăni.
Auzind această istorisire, frații mei, bine este să nu uităm că, pentru ceea ce suntem, alegerea este întotdeauna a noastră. Dumnezeu ne-a dăruit măreția de a fi liberi, lucru pe care noi de multe ori îl uităm. În fiecare zi auzim spunându-se: „Diavolul m-a făcut să păcătuiesc”. Oricât de mult ne-ar ispiti el, dacă noi Îl iubim pe Hristos, ne vom împotrivi. Când cineva te înarmează cu un cuțit sau cu o armă, alegerea este iarăși a ta, dacă vei ucide sau nu. Nu va exista clipă în viața noastră în care să nu avem posibilitatea alegerii. De la cea mai mică minciună pe care o vom spune și până în ceasul în care ne va oferi încrustarea, alegerea este a noastră. De aceea totdeauna să ne cercetăm pe noi înșine și să cugetăm: „Astăzi am făcut mica noastră biruire de sine?”, fie evitând o mică minciună, fie una mare. Micile biruințe, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne va povățui la cea mare. Numai intenția noastră s-o vadă Dumnezeu și 1+1=3. De ce? Pentru că este Dumnezeu.
Să ne străduim, așadar, să ne facem lupul cel bun în luptă și fie ca Domnul nostru Iisus Hristos să ne tămăduiască rănile! Amin.
