Spovedania mamei care nu s-a mai petrecut

O mamă a mers cu copilașul ei să se spovedească când acesta era în clasa a IV-a. Se gândea: „Să-l duc acum cât este mic, ca să fiu sigură că va fi atent, că-l va păzi Dumnezeu și va merge pe calea Sa. Cred că nu este ceva mai bun pe care l-aș putea face”. Așa gândea mama copilului.

Au ajuns la Biserică și mama îi spune duhovnicului:

– Părinte, îți aduc pe fiul meu încă mic, ca să-l punem pe calea lui Dumnezeu.

– Ai întârziat mult ca să-l aduci pe fiul tău, i-a spus duhovnicul.

Atunci mama mirată i-a spus:

– Părinte, acum încep să văd ca fiul meu înțelege mai bine unele lucruri. Nu l-am adus când era mai mic, pentru că ce păcate poate să aibă un copil mic?

– Soro, nu mă refer la aceasta. Nu mă refer la copil. Spunând că ai întârziat să-ți aduci copilul, m-am referit la faptul că, înainte de copilul tău, trebuia să te fi adus pe tine. Și nu mă refer că trebuia să vii acum, când ai ajuns la acești ani, ci mai demult. Unde ai fost atâția ani? Nu te-am cunoscut când aveai douăzeci de ani, nici când aveai cincisprezece, cu atât mai mult când erai în clasa a IV-a. Când erai în clasa a IV-a unde ai fost? Unde ai fost de mic copil? Ce va deveni copilul tău acum, depinde de ceea ce erai tu atunci. Depinde de cum ai crescut tu. Trebuia să vii de mai înainte de a se naște fiul tău, pentru că deja i-ai pregătit din acea clipă nu numai genele pe care le-a luat de la tine, ci și structura sufletească și caracterul său. Căci de la tine nu a luat numai culoarea ochilor, a părului, înălțimea, forma feței, a trupului și a întregii lui înfățișări, ci a luat și lumea ta sufletească, lăuntrică, harul pe care l-a răspândit sufletul tău. Harul pe care l-ai avut sau pe care nu l-ai avut.

Câtă responsabilitate avem!

Sursa: Din Cartea „Iubire pentru totdeauna”, a Pr. Andreas Konanos.

Traducere din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu.

Total
21
Shares
Previous Post

Lupta cu noi înșine

Next Post

Siria, a doua rană sângerândă în coasta lui Hristos

Related Posts